Slujitor în altarul cerului

Astăzi, 27 februarie, se împlineşte un an de când vrednicul slujitor al altarului, preacucernicul părinte Dumitru Moldovan de la Mărişelu s-a mutat să slujească în altarul cerului. Urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel după o viaţă dedicată semenilor, bătrânul oştean al harului, cu simţământul datoriei împlinite şi lupta dusă fără greş până la final, s-a retras spre odihnă şi veşnică pomenire.
Părintele Dumitru a văzut lumina zilei la data de 8 aprilie 1934, în localitatea Dipşa, com. Galaţii Bistriţei, jud. Bistriţa-Năsăud. din părinţii Vasile şi Maria. Familia de oameni simpli de altfel, era formată din 4 copii: o soră ce va deceda la 2 ani, un frate decedat în al doilea război mondial, o soră ce se va stabili la casa părintească de la Dipşa şi în fine, părintele Dumitru.
Şcoala primară cât şi cea gimnazială o va urma la Dipşa, dacăl fiindu-i Rusu Petru şi Ţâra Gheorghe. În toamna anului 1954 se va înscrie la Seminarul Ortodox din Cluj-Napoca, pe care îl absolvă 5 ani mai târziu, în vara anului 1960. Tot în acest an se va căsători cu Rusu Felicia Lucia din localitatea Livezile , din căsătorie rezultând două fete: Monica Liana născută în 1961 şi Dana Mihaela născută în 1963.
Anul 1960 reprezintă pentru părintele Moldovan şi anul în care pe lângă aceste bucurii materiale va primi bucuria cea mare a Harului Ceresc fiind hirotonit preot pe seama credincioşilor din parohia Ardan Protopopiatul Bistriţa. Între timp se va înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti pe care o absolvă în anul 1969, primind titlul de licenţiat în teologie pe baza lucrării de licenţă susţinută la catedra de Noul Testament a părintelui profesor Nicolae Nicolaescu, profesor titular la catedra de istorie dar şi de Noul Testament, lucrarea având titlul: „Ajutorarea săracilor în Noul Testament ” .
În anul 1967 se va transfera la cerere în parohia Mărişelu, filia Măgurele unde va sluji până la pensionare, petrecută la 30 iunie 2009. Aici slujeşte în ogorul Domnului cu timp şi fără timp, remarcându-se prin vocea baritonală şi prin lucrările administrative săvârşite aici. De numele părintelui se leagă resfinţirea bisericii de la Mărişelu (8 octombrie 2006), sfinţirea bisericii de la Măgurele(11 septembrie 1992) precum şi alte lucrări administrativ - gospodăreşti.
După toate acestea părintele Dumitru va fi distins din partea Arhiepiscopului Bartolomeu cu gradul de iconom stavrofor, având mulţumirea lucrului împlinit. Se va retrage din funcţia de paroh la 30 iunie 2009, lăsând în urma sa coarnele plugului unui alt slujitor pentru a trage brazda harului ceresc în ţarina cea roditoare a lui Hristos.
Cu mare drag îmi aduc aminte de clipele acelea în care îl vedeam intrând în biserică şi stând alături de mine liturghisind în duminici şi sărbători. Totdeauna l-am asemănat cu un dascăl, un mag bătrân, din versul măiestrit a lui Goga:
”Mă văd în pragul zilelor mai bune...
O casă-n deal, cu straşine plecate,
Unde-asculta de sfaturile tale
Atâta râs şi-atâta sănătate.
În frunte tu păreai un mag din basme
Când soarele, trecând peste fântână,
Blând pătrundea prin straşina de paie
Şi lumina bucoavna ta bătrână.”
Aşa încet, încet au trecut zile şi nopţi, luni şi ani de-a rândul, până într-o zi de luni, 27 februarie 2017, zi în care vrednicul oştean a răspuns prezent chemării făcute de dreptul judecător, trecănd poarta cerului spre a primi cuvenita răsplată. L-au însoţit un sobor impresionant de preoţi dimpreună cu o mulţime de credincioşi, credincioşi pe care în cei patruzeci şi doi de ani i-a slujit şi i-a învăţat tainele cerului.
Acum la împlinirea unui an de când taina i-a devenit cer, ne aducem cu drag aminte de toate şi îl rugăm pe Milostivul Dumnezeu să îi facă parte de răsplată bună căci:
„Cuvine-se hirotonirea
Cu harul cerurilor ţie,
Drept-vestitorule apostol
Al unei vremi ce va să vie!