Somnul călătorilor

Scriitoarea Victoria Fătu Nalaţiu aduce pe piaţa publicistică volumul de proze scurte „Somnul călător”, editata de Eikon, cu sprijinul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud. Structurată în două părţi, povestiri şi exerciţii de haibun, cartea debutează cu proza „Alfabetul de dincolo de cărţi”, care surprinde povestea dintre Sânziana şi Viorel, care începe într-un şanţ de pe marginea drumului, acolo unde protagonistul căzuse. Aici, în lumea întunecată a gropilor se redescoperă valoarea căutărilor şi se aprind primele sentimente. Povestea continuă apoi la spital, unde Sânziana află drama cumplită prin care a trecut Viorel, profesor de limba română ajuns la cules de căpşuni în Spania, iar mai apoi, revenind acasă, şi-a găsit nevasta cuplată cu un prieten. Ce poate fi mai frumos decât să descoperi, prin ochii tulburători, meleagurile de rai, aşa cum se întâmplă în această idilă.

Povestirea „Anastasia” descrie drama unei artiste care ajunge să cânte într-un bar în urma unei poveşti prin care a trecut în satul natal. Fata, săracă dar frumoasă şi talentată, având glas de privighetoare, s-a măritat la nici 16 ani cu flăcăul Munteanu, de 26 ani, cu care a întemeiat o gospodărie prosperă. Escapadele soţului o nemulţumeau, astfel încât ajunge în braţele lui Ioniţă. Cei doi, precum în alte povestiri de dragoste, îl omoară pe Munteanu şi-l îngroapă în şura moaşei. Aici, după patru ani, se stabileşte o familie care dă peste cadavru. Prin iscusinţa miliţienilor, până la urmă cei doi află fapta, fiind condamnaţi la 25 ani închisoare la Gherla. După eliberare, Anastasia ajunge într-un micuţ orăşel unde, schimbându-şi numele în Magdalena, va cânta într-unul dintre localuri, aducând noroc patronului. Descoperim aici drama multora dintre artiştii noştri, şi în mod cu totul special, pe alocuri, gândul ne duce la una dintre interpretele regretate ale judeţului.

În „Nopţile chemării”, Ioana trece printr-o întâmplare paranormală, călătorind spre iubitul ei, Codrin, plecat la un congres de parapsihologie. O povestire în care realul se îmbină cu fantasticul, profesoara trezindu-se în repetate rânduri în spital. Aici se va îndrăgosti de ea doctorul Vlad, cel care îi va reda şansa de a zâmbi în momentul în care descoperă că iubitul ei este mort.

„Scrisoarea anonimă” este genericul sub care suntem invitaţi la dialogul dintre două vecine, la o cafea, la o bârfă scurtă, tulburată de venirea preotului cu crucea. Un moment de răscruce care se va rezolva prin neacceptarea intrării crucii în casă pentru că vecina Ariana Zăreanu este cea care pictează pe toată lumea. A primi preotul era un lucru interzis în alte vremuri.

„Neadaptatul” este profesorul Mălin, care a terminat Filozofia şi se căsătoreşte cu Lina, care mai apoi îi ajunge director. Mălin este acel gen de scriitor care cu greu te lasă să pătrunzi în lumea lui. O poveste întortocheată de dragoste, în care profesorul se încurcă cu eleva Dia, care va rămâne însărcinată.

Victoria Fătu Nalaţiu are darul de a bucura prin punerea în pagină a portretului fiecărui personaj, descriindu-l cu fiecare stare a lui. Reuşeşte să arate fiecare sentiment într-un mod aparte. Aşa se întâmplă şi în proza „Porţile cerului se pot deschide”, în care Mari este îndrăgostită de profesorul Corneliu Zorin. Totul se filozofează pe baza unui simpozion în care profesorul este protagonistul. „Bicicleta zburătoare” este genericul sub care scriitoarea trăieşte sentimente unice în momentul întâlnirii cu pictorul japonez Katsushik Hokusai prin intermediul unui album de arte. Personajul iese din carte şi dialoghează cu scriitoarea: „Cu flacăra albinei/ ai cules/ din câmpuri harul/ din care se hrăneşte veşnicia”.

Partea a doua a cărţii cuprinde exerciţii de haibun, proză scurtă compusă în stil poetic, conţinând şi haiku-uri. „Somnul călătorilor” povesteşte despre atelierul de creaţie în care pictura se îngemănează cu poezia într-o grădină a cerului: „Doar poezia/ e flacăra ce aţâţă/ lumina-n mister”. „Smerenia vârstei de aur” este povestea doamnei B., în care o descoperim, dincolo de cuvinte, pe bistriţeanca noastră, Virginia Brănescu, în casa din apropierea pădurii: „Lumina astrală/ ghirlande împodobeşte/ tot gardu-i viu”.

O poveste desprinsă din gerul Bobotezei, în care pictoriţa şi scriitoarea Virginia Brănescu îşi descătuşează sufletul, iar mai apoi, prin intermediul prozei Victoriei Fătu Nalaţiu o redescoperim. „Negruţa” este fetiţa de 5 ani, cerşetoare, cu care scriitoarea dialoghează: „Cântă durerea/ pe vocea interioară/ soarele-i viu”. Întâlnirea cu scriitorii – „Un crez micşorat” sau cu Constantin Toni Dârţu – „Frumuseţile curcubeului”, „Drum către soare”, poveştile despre veşnicul poet al neamului – Mihai Eminescu, sunt alte clipe de popas în cartea Victoriei Fătu Nalaţiu. Textul este însoţit de imagini reprezentative ale picturilor scriitoarei, astfel încât într-un tot unitar ne bucurăm de imaginea desprinsă dintr-un colţ de rai şi aşezată în carte.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]