Spovedania

Uităm, de cele mai multe ori, că pe lângă cerere, rugăciunea are şi caracter de slăvire. Să ştii că Biserica noastră îl slăveşte pe Dumnezeu „pentru binefacerile cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă”. Tradiţia patristică susţine nevoia rugăciunii de mulţumire pentru nenumăratele Sale daruri dumnezeieşti: pentru că ne-a făcut oameni şi nu animale, pentru că ne asigură sănătate, hrană, locuinţă, pentru că ne-a dat părinţi, învăţători, părinţi şi păstori duhovniceşti, pentru că ne-a aşezat în mijlocul frumuseţii creaţiei, pentru că ne-a dat vremuri cu pace, pentru că ne-a învrednicit să ne naştem ortodocşi şi să trăim liberi, astfel încât să fim demni de moştenirea primită, în sfârşit, pentru că ne-a dat putinţa de a ne ruga şi de a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Său, şi pentru câte altele... Nu cumva dragostea ta pentru Dumnezeu provine din frică sau este interesată? Să ştii că această dragoste nu este deplină. Nu trebuie să ignorăm faptul că Dumnezeu este Părintele nostru, aşa încât suntem datori să-L iubim şi să-L cinstim din dragoste, ca nişte fii adevăraţi, şi nu din frică, ca robii, sau din interes, ca slugile. Să ştii că raţionalismul este urmarea trufiei Şi un păcat foarte grav. Raţionalismul venerează logica şi ignoră faptul că mintea umană este supusă greşelii, capabilă să cerceteze şi să cuprindă numai cele sensibile. Pentru cele cereşti şi mai presus de fire funcţionează alte reguli, care depăşesc raţiunea. Cele duhovniceşti se cuprind cu credinţa şi prin luminarea Duhului Sfânt, Cel care Se dăruieşte sufletelor curăţite şi smerite.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5