Stânaşii din Ilva Mică pe plaiurile Bucovinei

Mai sunt locuri pe luma asta une se mai preţuieşte ceea ce reprezenta odinioară mândria de român. Vrem nu vrem, “Mioriţa”, transhumanţa şi ciobănitul definesc acest spaţiu românesc. Din fericire, mai sunt munţi unde stâna tradiţională este la ea acasă, ca un loc de rugăciune pentru păstorul român.
Aşa este şi locul lui Avram Vâncă, din Ilva Mică, care şi-a luat ajutoare din Ardeal şi a trecut munţii în Bucovina. Trei fraţi din Sângeorz Băi, dintre care cel mic de-abia a trecut în clasa a VI-a, învaţă din tainele păstoritului de la badea Avam. Nimeni nu se plânge de munca zi lumină, de arşiţă sau de ploaie. Aproape crezi că devine o rutină, perturbată de orăşeni, duminica sau “în sărbători”.
Fluierul din Mioriţa a rămas peste timp prietenul ciobanilor. Octavian Ursa îşi stâmpără dorurile prin cântecele străbune, ceţe care sunt leagănul trăirilor româneşti.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]