“Sub cerul gol”, cu Grigore Avram

Doctor în silvicultură, om al naturii, specialist de necontestat în acest domeniu, Grigore Avram surprinde plăcut şi în domeniul liricii. Este autorul volumelor de versuri “Lacrima nopţii” şi “Rugi”, dar şi a trei lucrări de specialitate, care vorbesc despre viaţa pădurilor, una dintre cele mai interesante fiind “Dicţionar pentru silvicultori”.

“Am cioplit cuvinte tandre pe obrazul tău, pădure/ Fără riscul asumării unui nume de ocară”, afirmă poetul în cel de-al treilea volum de versuri, “Sub cerul gol”, apărut la Editura Eikon, într-o ţinută grafică aparte.

Avram ne introduce într-o lume în care arborii stau la taifas cu oamenii “Poemele vieţii” descătuşând în versuri libertatea omului care încearcă să-şi găsească Calea Lactee, “Când luna-mi mângâie misterul/ Pe-a trandafirilor alee”. Muntele este stăpânul de necontestat, iar omul este nimic fără de natură: “Sărac vei fi când iarba te respinge”.

Poetul nu are un atelier propriu-zis de creaţie, poeziile datate 2006-2008 fiind scrise la Cluj, Bistriţa, Baia Mare, Braşov, dar şi pe autostradă în Franţa. Grigore Avram îşi prezintă sufletul în “Douăzeci şi două de întrebări albite de gânduri într-un stil în care versul nu mai este clasic, modernul luând locul rimei, concluzia fiind pe cât de banală pe atât de profundă “Sunt ca salcâmul”.

Pe Grigore Avram nu-l zărim în cercurile scriitoriceşti, probabil şi pentru faptul că nu vrea, precum alţii, să dea din coate pentru a se impune. Cu siguranţă, dacă mai marii dirijori ai culturii bistriţene îi vor citi versurile, vor zăbovi pentru o clipă asupra sensurilor acestora şi-l vor invita şi pe Grigore Avram să susţină lecturi publice. Până atunci, poetul ne invită la lansarea volumului “Sub cerul gol”, sâmbătă, la ora 18, sub pomii roditori ai Complexului Muzeal Bistriţa. Încă o dată ne-a confirmat că este un suflet sensibil, care mânuieşte foarte bine în vers cuvântul.