Sub semnul Centenarului „Mai presus de zăpezi” - Ioana Precup - Ecou livresc din Țara Năsăudului

Țara Năsăudului - pământ roditor și dăruit cu o mare zestre de spiritualitate, prin forța de creație a străbunilor din îndepărtate vremi dacice, făuritori ai comorilor de grai și dor, trăiește prin oameni creatori de frumos care adaugă cu tărie la zestrea moștenită „urzeala firelor de tort”, a fibrelor nețesute, cultivând virtuțile artistice ale oamenilor, purtând ca pe niște „enclave de apă vie și lumină” aceste comori neprețuite.
Pentru oamenii trăitori pe aceste meleaguri, cuvântul înaintașilor poartă o încărcătură emoțională, rămânând parolă prin timp, dovadă că la lansarea cărții „Mai presus de zăpezi” a poetei Ioana Precup, scriitorul Ioan Mititean - Președinte LSR - Filiala Năsăud a onorat invitația poetei, oferindu-i diplome de excelenţă din partea LIGII şi a Filialei Nasaud’,participând împreună cu soția, scriitoarea Lucreția Mititean la acest eveniment care a avut loc la Oradea în data de 26 octombrie - Sala Florica Ungur, fiind mânați de chemarea pământului natal, arătându-ne că multe au rămas nescrise despre inteligența creatoare a oamenilor, aspecte de viață, datini, care oglindesc spiritualitatea acestor plaiuri, ce ne constituie astăzi, într-o ghirlandă a moștenirii. Multe au rămas nescrise despre meleagurile obârșiei lui Tănase Todoran, Andrei Mureșanu și ale Veronicăi Micle, retrăind momente de mare frumusețe sufletească din viața poetei, a oamenilor, a valorilor morale, a respectului pentru cultul muncii, a tradițiilor artistice, evocând personalitatea compozitorului Tudor Jarda - cel care a înființat corul de la Leșu, armonizând cântecele țărănești în lucrări nemuritoare. La chemarea compozitorului Tudor Jarda au răspuns oameni iubitori de cântec, care au cântat în corul de la Leșu - Familia Precup: mama Maria, neîntrecuta doinitoare a plaiului năsăudean și tatăl Pavel - stegar, alături de cele trei fiice - Ioana Precup - poeta și Marioara Precup Stoica - privighetoarea Năsăudului ca și mama Maria și Ana Precup - artist decorativ.
În grai străbun, Ioan Mititean a prezentat publicului orădean aceste momente, justificând stihurile poetului G. Coșbuc: „Și soarele mirat sta-n loc / Că la ajuns acest noroc / Să vadă el atâta joc / Pe-acest pământ.” Ascultând glasul poetului și privindu-i chipul, îmi spun în gândul meu că oamenii acestor locuri au durat o epopee a omeniei, aducând mesajul demnității și nobleței sufletești, prin port, datini, păstrate în tipare arhaice atât lingvistic, cât și ca acuratețe etică. Cât de legat este omul de pământul natal:
„Și oricât ar trece vremea / Fluierând peste zăvoi / Tot mai mult mă țin aproape / Locurile de la noi / Și oriunde-aș fi plecată / Urmându-mi al meu destin / N-am să uit locul de-acasă / Nici pe bunul meu vecin”. (Paraschiva Cărbunar - Pe cărări de cântec și de dor din Țara Secașelor în Țara Crișurilor - Editura Primus, Oradea)
Gândurile mele se contopesc cu ale poetei care scrie: „Îmi arde tâmpla tremurând / În flori de-argint / Când îngenunchez și sărut pragul casei părintești / Încrustat cu amintiri cu dor, / Când sărut pietrele, țărâna și iarba crescută prin ocol.”(Ioana Precup - poezia „Când îngenunghez” din vol. Mai presus de zăpezi, Ed. Treira, Oradea). Gândesc la manifestările de legendă ale bătrânului și tânărului Năsăud, la ritul magic menținut în exclusivitate pe teritoriul Transilvaniei „Cununa”, la valoarea acestor obiceiuri din ciclul muncii - manifestări ale spiritualității care au menținut viu spiritul satului, „Peana de la seceriș” și în zona mea Țara Secașelor - despre care marele istoric N. Iorga spunea că este „o zonă cu rol de pivot în coagularea ființei noastre”.
Frumusețea textelor din obiceiurile de muncă, rivalizează cu Dealul Mohului, lanul de grâu fiind metaforic numit „vioară”: „Vioară, vioară / Galbină fuioară / Vrei văruță vrei / Vrei să secerăm / Feciori să chemăm / Drăguț soare rotund / Treci dealul curând /
Că te-or binecuvânta / Robii câmpului / Și-ai pământului / Plugarii de la plug / Și boii din jug.”
Alături de artiștii bihoreni (Maria Haiduc, F. Ruja, Maria Matei, Adrian Bojan) scriitorul Ioan Mititean, s-a prins în joc lângă prof. Livia Gavrilaș, Lucreția Mititean, vibrând la cântecele Marioarei Precup „privighetoarea Năsăudului”, bucurând sufletul poetei Ioana Precup, amintind de farmecul șezătorilor de pe văile Someșului Mare, Ilvelor, Bârgăului și Șicului, de frumusețea costumelor populare, a struțurilor de flori și roțile de pene de păun ale pălăriilor tinerești, pieptarele cu ciucuri de la Năsăud, de mâinile harnice ale acestor făurari, păstrători și continuatori din tată în fiu și din veac în veac, ai unor neprețuite tradiții artistice... amintindu-mi de începutul carierei mele didactice, pe pământul Năsăudului lângă acești oameni care păstrează focul viu al perenității, al limbii și neamului, trăind în armonie cu celelalte etnii, îndurând mai ușor valurile vieții.
Mulțumind domnului Ioan Mititean și soției Lucreția, poeta Ioana Precup trăiește momente de bucurie lângă copiii săi: Adrian și Voichița veniți pentru lansarea cărții din Grecia, Mariana și Adrian (Oradea), nepoții (Ioana Pătrulescu, Reghina, Delia Albuțiu din Australia) de surorile sale Marioara și Ana precum și de oamenii dragi din Năsăud.
Trăirile poetei care-și poartă părinții în suflet le exprim în versuri: Prind viață imagini / Din cartea cu povești / Când tu măicuță ne privești / În pragul casei părintești / Stai lângă tata / Și mă sfătuiești / De noi copilă / Mereu să-ți amintești. (Paraschiva Cărbunar din vol. De pe plai cu umeri dalbi, Editura Primus - Oradea).
Mă întorc la Tinca, recitând în gând, în mașină: Doamne binecuvântează / Plaiurile țării noastre / Câmpii, codri, munți, izvoare / Marea cu valuri albastre / Doamne binecuvântează / Pasărea ce cântă-n ram / Pâinea, doina și icoana / Mamelor acestui neam / Doamne binecuvântează / Limba în care vorbim, / Râdem, plângem ori tăcem / Cu care te preamărim. / Doamne binecuvântează / Ruga noastră și răbdarea / Că Tu ești Stăpânul lumii / Și iubirea și-ndurarea. (Ioana Precup - poezia Rugăciune, din vol. Zâna grâului, ed. Abaddaba, Oradea 2000).
Prof. Paraschiva CĂRBUNAR
Membră în Liga Scriitorilor din România, filiala Cluj

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]