Sub semnul’’Crucii Transilvane’’, Ioan Cira – omul lui Dumnezeu

Când cobori de pe dealul Şieuţului şi intri in Monor ai imediat senzatia că te afli într-un loc binecuvântat. Case frumoase, curăţenie, atmosferă primitoare şi acea pace sufletească imediat insinuată în toată fiinţa vizitatorului, te fac să te simţi acasă! Astăzi Monorul păstrează aparenţele şi atmosfera unui târg de odinioară dar a îmbrăcat cu siguranţă şi hainele, care îi vin ca o mănuşă, de orăşel modern cu un farmec propriu, ademenitor! Nu cobori bine dealul şi, ascuns printre câteva case te întâmpină primul muzeu particular din România, muzeul’’Theodor Tanco’’ lăcaş de cultură alcătuit în spiritul ecumenismului modern de către octogenarul, în viaţă, legendarul om de cultură Theodor Tanco, care iată pe 22 aprilie a împlinit 87 de ani şi este încă verde la spirit ca stejarul! Peste drum se înalţă semeaţă Şcoala generală’’Paul Tanco’’, un complex modern de clădiri care poartă emblema stăruinţelor primarului Ioan Cira, ale viceprimarului Ioan Todoran, a directorului Ion Vlaic şi a altor oameni de ispravă din comună. Cu cât intri mai adânc în acest- am convenit déjà, nu-I aşa, să-I spunem oraş – întâlneşti alte şi alte embleme care îl definesc! Centrul este unul minunat în care biserica ortodoxă, frumoasă ca o mireasă, păstorită de părintele Marius Avram este străjuită, în bună tradiţie românească de monumentul eroilor căzuţi pentru neatârnarea Neamului! Căminul cultural, o clădire înnoită total în ultimii ani, cuprinzând o bibliotecă în care Aurora Roiban şi-a zidit sufletul şi inima este un loc în care, sub conducerea lui Aurel Morar viaţa culturală se simte la ea acasă. Străjuind întreg centrul comunei clădirea primăriei, ea însăşi un monument prin frumuseţe şi eleganţă purtând haine europene şi pe dinafară şi pe dinăuntru. Dotare modernă, funcţionari puţini şi eficienţi, sală de conferinţe şi câteva camere de găzduire a oaspeţilor fac portretul unui loc în care se iau decizii adecvate pentru bunăstarea materială şi spirituală a locuitorilor. De curând cu sprijinul prietenilor francezi primăria a amenajat şi a dotat un punct de intervenţie contra incendiilor unic în judeţ, păzit şi condus în luptă de bravul soldat Vasile Haja.
Dacă treci podul spre Gledin, musai trebuie să urci întâi la Schitul mănăstire’’La tufe’’ un loc în care, la invocarea părintelui Marius şi a enoriaşilor Bunul Dumnezeu coboară de câteva ori pe an spre a da binecuvântarea acestor oameni unici pe acest pământ, prin fălnicia lor trupească şi prin smerenia creştinească!
Revenind în localitate paşii se îndreaptă singuri spre satul Gledin şi spre noul aşezământ cultural-spiritual’’Sfântul Pahomie’’. Ca de obicei în satele transilvane care se respectă, înainte de a intra în biserică te întâmpină monumental eroilor în ale cărui zidiri se află o frântură din inima colonelului Dorel Drăgan. Biserica, o adevărată catedrală te întâmpină cu o smerenie mândră (aşa o simt eu…)! În fiinţa ei vie biserica aceasta poartă visele smeritului Petru, sfântul Pahomie de mai târziu, ale hăruitului întru Domnul Nicolae Feier, ale cutezătorului părinte Ioan Titieni şi a altor slujitori ai Domnului în haine preoţeşti sau simpli muritori al căror nume doar Bunul Dumnezeu le mai ştie….Bibliotecă cu peste 2500 de volume, sală de conferinţe multifuncţională, un minihotel pentru peacucernicii vizitatori şi alte dotări vor contura aici la Gledin un loc de pelerinaj pentru credincioşii ortodocşi şi cu deosebire pentru cei care îl venerează pe Sfântul Pahomie de la Gledin.
Ne oprim aici pentru a începe cu începutul! Toate aceste minunate lucruri care s-au făcut la Monor în ultimii aproape 20 de ani sunt legate de viaţa şi activitatea unui om dăruit de Dumnezeu cu harul ctitoririi! Cu harul zidirii întru folos. Cu priceperea lucrării pentru semeni. Acest om simplu şi cu sufletul adânc ca un isvor se numeşte Ioan Cira. De patru mandate în fruntea obştii, omul acesta care nu este şcolit la Sorbona conduce cu eleganţa savantului, cu precizia academicianului matematician, cu eficienţa politicianului onest şi cu înţelepciunea ţăranului roman. Conduce, adică ridică, construieşte, seamănă, culege roade bogate, se jertfeşte pentru semenii săi care i-au dat pe mână pita, cuţitul şi chiar inima lor! Aşa îl cunosc şi îl văd eu pe Ioan Cira. Nu este un Sfânt dar este iubit de sfinţi! Nu este el mai mult decat un om dar este iubit sau măcar respectat de oameni! Prin ceea ce a construit, prin ceea ce a făcut pentru semenii săi merită preţuirea noastră. Sfântul Pahomie însuşi de acolo din ceruri de unde străjuieşte Gledinul, Monorul şi întreaga ortodoxie i-a acordat binecuvântarea Sa!
Pe data de 18 aprilie, în biserica din Gledin, Înalt Preasfinţia Sa Andrei Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului i-a acordat primarului Ioan Cira “Crucea Transilvană” disctincţia cea mai de preţ pe care Biserica Neamului Românesc o acordă unui mirean, unui credincios obişnuit! S-a dat pentru inmulţirea talanţilor primiţi de la Dumnezeu! S-a dat pentru omul, pentru primarul pentru creştinul Ioan Cira. De fapt această cruce transilvană a fost prinsă nu atât pe pieptul primarului cât în inimile tuturor locuitorilor din Monor şi Gledin. Ea defineşte valoarea unui om ca Ioan Cira, măiestria sa în a conduce obştea şi mai ales, vrednicia celor care îl înconjoară zi de zi în lucrarea spre cele plăcute Domnului…
Hristos a înviat! Doamne nu uita de noi !
Florentin Archiudean