Sub aurora boreala

Suedia – între tradiţie şi pragmatism(IV) Lumina(2)

Am vizitat Suedia şi în preajma sărbătorilor de iarnă. Timpul mohorât de peste zi, accentuat de cele 5-6 ore de lumină, ar da localnicilor o proastă stare sufletească, un fel de spleen englezesc, dacă n-ar fi contraatacat de explozia de lumină a nopţii, izvorâ- tă din bogata imaginaţie a oamenilor de a înveseli habitatul şi proximitatea lui cu nenumărate surse de lumină artificială. Milioane de beculeţe închipuind forme geometrice, oameni de zăpadă, reni, sănii, marcând contururile caselor, ale pomilor din grădină, ieşind parcă din pământ spre a arunca un spot de flacără peste o piatră de granit, altfel singuratică şi placidă toată ziua, clipesc sau aleargă într-un joc neistovit de-a lungul nopţii, din primele zile ale lui decembrie şi până la 15 ianuarie. Ferestrele caselor, niciodată cu perdele, tocmai pentru a primi puţina lumină a zilei, dau încă de la ivirea serii semnalul luptei cu noaptea, prin aceleaşi străluciri multicolore care exprimă bucuria vieţii, lupta cu întunericul morţii. Intr-un sătuc aflat la peste 50 de kilometri de oraşul Halmstad, undeva în partea sudică a ţării, un fermier a avut resur-sele economice şi imaginaţia de a-şi transforma locuinţa într-o adevărată orgă de lu- mini, astfel că locaţia devenise peste noapte un foarte căutat loc de pelerinaj, închipu- ind, la proporţiile respective, un mini-hotel din Las Vegas: ghirlande de beculeţe marcau geometria casei, a anexelor, se răsuceau până şi pe catargele pe care se înălţa drapelul naţional, pe tractor, pe coteţul câinelui, pe şura de paie, emanând optimism şi bună dispoziţie. Omul mi-a spus că toată instalaţia l-a costat peste 15.000 de coroane (cca. 7000 RON), dar mulţimea de vizitatori aveau grijă să-i compeseze cheltuielile, introducând benevol în cutia de poştă sume de bani.

S-ar putea spune că nopţile suedeze sunt mai pline de lumină decât zilele pe tot parcursul anului. Pentru că şi după 15 ianuarie, când luminile sărbătorilor sunt înlocui- ite de cele curente – candelabre, veioze, lampadare – casele localnicilor, sau chiar a celor veniţi de pe alte meleaguri să convieţuiască şi să le adopte obiceiurile, exprimă setea ancestrală de lumină. Definitorie în acest sens este marea sărbătoare a solstiţiului de vară, Midtsomar, mai importantă decât chiar sărbătoarea naţională, când pe uşa fiecărei case apare o coroniţă cu flori multicolore, copiii comunităţii încolonaţi poartă torţe aprinse pe tot parcursul drumului până la locul festivităţii, unde toată suflarea localităţii cîntă şi dansează în jurul unui uriaş foc de tabără. Obiceiul e tot atât de vechi ca şi Santa Lucia, similar cu o sărbătoare creştină din Sicilia, dar care în Suedia se trage din cultul păgân al luminii, celebrat la mijlocul lui decembrie. Fiecare localitate, fiecare institiţie sau întreprindere îşi alege o Santa Lucia reprezentând cea mai frumoa-să fată a colectivitâţii respective, ca un omagiu adus luminii, procedura extinzându-se la nivel naţional.

Întreaga atitudine a suedezilor, de la lipsa gardurilor la curţi şi grădini, la existenţa, pe lângă fiecare casă a unui altan, adică a unei terase limitată doar de feres- tre, la ieşirea „in corpore” în natură, odată cu ivirea capricioasă a soarelui, denotă dra- gostea pentru lumină, devenită zeul protector al gospodăriei. Primăvara, fiecare, cu mic cu mare, iese cu o plăcere nedefinită, să-şi amenajeze grădina, de unde curând vor exploda culorile nenumăratelor flori.

Suedia, dec. 2008 Mihai Litinschi

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5