Tabletele poetice ale Melaniei Cuc

,,Tablete nu pot scrie decât aceia care au în ei talentul de a mânui cuvântul”

( Constantin Cubleşan)

Am primit în anul apariţiei, cartea de tablete a Melaniei Cuc, ,,Şotron” ( Editura ,,George Coşbuc”, Bistriţa, 2005 ). Am citit-o până la pagina cincizeci şi opt. Apoi ea s-a rătăcit prin devălmăşita mea bibliotecă.

Am regăsit-o recent şi am continuat lecturarea volumului. Dacă aş fi scris în 2005 despre ea, aş fi sesizat lirismul acestor tablete. Ai impresia că ,, ştirile care au constituit punctul de pornire”, preluate de autoare pe parcursul anului 2004 ,,din mass-media românească şi internaţională” ( Melania Cuc), ale tabletelor contează prea puţin în discursul poetic şi eseistic care urmează a fi dezvoltat. Este multă poezie în aceste tablete şi ele ar putea fi citite cu plăcere chiar şi fără a apela la ştirea care le precede. Am subliniat cu creionul pe cartea Melaniei Cuc ( obicei pentru care prietenul Cornel Cotuţiu mă apostrofează. El are cultul cărţilor îngrijite. Am impresia că ele sunt pentru dânsul ca nişte iubite), multe pasaje lirice, recunoscând maniera poetică întâlnită în volumul de versuri ,,Dincolo de jertfă şi iubire” ( 1994).

Acum, în 2009 m-au frapat în aceeaşi măsură problemele şi întrebările pe care autoare şi le pune, de fapt ni le adresează nouă. Evadarea în liric o salvează pe Melania Cuc de moralism, de acel statut de pedagog al neamului, pe care mulţi publicişti şi-l arogă..

Să exemplificăm. Dependenţa de internet, de convorbirea instantanee, fără prea multă mângâiere pe creştet a cuvintelor, este radată astfel: ,,Îmi vând cărţile direct din creier, nu am timp de negocieri pentru a spori frumuseţea cuvântului” ( ,,Drog”).

Melania Cuc radigrafiază starea epocii noastre zguduită mereu de numeroase seisme de tot felul : ,,Veşti tot mai roase în coate ţin taraba ziarelor de dimineaţă” ( ,,Eroica”). Trăim vremuri de permanentă ,,avertizare” ( ,,Falii”), atât din partea naturii siluite, cât şi din partea celorlalţi. Este interesant cum Melania Cuc, pornind de la o ştire, o întâmplare, ştie să generalizeze, să ne dezvăluie o stare de fapt. Poeta ,,globalizează” într-un fel ştirea. Competiţia pentru petrol pune faţă în faţă pe Isus , cu Mohamed: ,,Isus cu Mohamed ne fierb răbdarea la foc mic în oala comună” ( ,,Eroica”).

Dreptatea este de partea celor mari şi puternici. Iată cum ne-o spune Melania Cuc asta: ,,La masa tratativelor globale numai inşii fără rău de înalt şi-au câştigat dreptul de-a sta de-a dreapta şi de-a stânga puterii, de-a ucide şi de-a fi iertat” ( ,,Laolaltă”).

Transmiterea ,,ştirilor” de către Melania Cuc este metaforizată. Când limba română a fost interzisă în Trasnistria , autoarea notează: ,,Cu ţâţa acrită şi arma pe umăr umblă o mumă nebună prin provincia sugrumată de propria-i mână” ( ,,Şotron”).

Istoria asistă impasibilă la autopsia speranţei şi pretutindeni ,,miroase” a teamă, ne avertizeză Melania Cuc: ,,Istoria îngenunchează peste masa de autopsie a speranţei şi miroase teribil a teamă”( ,,Fraticid”)..

Uriaşa resposabilitatea a Papei Ioan Paul al II-lea pare a strivi trupul bolnav şi bătrân al Suveranului Pontif: ,,Omul ce mai poate ţine pe deget inelul verde de smirnă este bătrân ca vremea şi singurr ca Iona în pipota unui peşte spintecat pe masa din bucătărie” ( ,,Alb”).

Melania Cuc poetizeză ,,durerile lumii” fără a edulcora realitatea . Pacea s-a transformat într-o stare de pândă permanentă : ,,Pacea desculţă şi flămândă stă la pândă”( ,,Insecuritate”), sau într-o neîntreruptă alarmă militară: ,,Pruncii în mame fac târâş spre drapel” ( ,,Crima” ).

Publicista ridică la fileul existenţei noastre multe întrebări grave, multe îngrijorări : ,,Vin vremuri turbate în haită peste civilizaţia noastră făinoasă dar prost aşezată la masă” ( ,,Frica”).

Melania Cuc ne invită la un joc ( ,,şotron”) grav, pe care poetizându-l îl apropie mai mult de noi, făcându-ne mai conştienţi de lumea în care trăim.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5