TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Apărător al Legii Dumnezeieşti

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut cu o jumătate de an înainte de Hristos; a şi murit înaintea lui Hristos, Care şi-a dat viaţa pentru păcatele oamenilor; Înaintemergătorul Domnului a îndurat moarte mucenicească pentru fărădelegile lui Irod.

Irod Antipa era fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pruncii din Betleem şi împrejurimi; era căsătorit cu fiica regelui Areta, împreună cu care a trăit mulţi ani. Dar aprinzându-se de patimă pentru Irodiada , soţia fratelui său Filip, şi-a alungat soţia legitimă şi a luat-o pe aceasta, împotriva legii, făcându-se răpitor şi desfrânat.

Pentru această nelegiuire, Sf. Ioan Botezătorul, păzitorul legii şi propovăduitorul pocăinţei, îl mustra pe faţă pe Irod, înaintea tuturor , zicându-i: ,,Nu-ţi este îngăduit s’o ai pe femeia fratelui tău’’ (Marcu 6, 18). Irod îl cunoştea pe Ioan ca fiind bărbat drept şi sfânt şi de multe ori îl asculta cu plăcere, luând aminte la cuvintele lui, însă, la insistenţele Irodiadei, care voia să-l ucidă, porunceşte să fie prins şi întemniţat. Dar din respect şi de frica poporului care-l iubea pe Ioan, nu l-a omorât. Luni şi luni de zile a zăcut Sf. Ioan Botezătorul în temniţă la palatul lui Irod de la Maherus, lângă Marea Moartă. Aici, fiind cercetat de către ucenicii săi, Sf. Ioan îi întărea în vestirea lui Mesia care venise în lume, trimiţându-i să-L vadă şi să-L audă – aşa cum ne spun Sfintele Evanghelii. A venit o zi, însă, când netrebnica şi vicleana femeie a putut să-şi îndeplinească gândul cel nelegiuit.

Cu prilejul aniversării zilei sale de naştere, Irod a poruncit să se facă ospăţ mare la palatul său din Maherus. Şi s-a veselit peste măsură împreună cu sfetnicii săi, cu dregătorii şi cu toate căpeteniile regelui Galileei, cu mâncăruri scumpe şi cu vinuri alese. Şi pentru ca petrecerea să fie deplină, au fost aduşi cântăreţi vestiţi şi dansatoare tinere. La ospăţ a dansat şi Salomeea fiica Irodiadei. Plăcându-le celor de faţă şi lui Irod, acesta, ameţit de băutură, i-a făgăduit fetei că-i va da orice, până la jumătate din împărăţie. Neştiind ce să ceară Salomeea a cerut sfatul mamei sale care, şi-a sfătuit fiica să ceară capul lui Ioan Botezătorul.

Deşi s-a tulburat tiranul totuşi, din gura sa sugrumată de patimă, a ieşit porunca să se taie capul lui Ioan Botezătorul. Porunca a fost îndeplinită; i s-a tăiat capul sfântului, în temniţă şi a fost adus pe o tipsie Salomeei, iar ea l-a dus mamei sale. Din tradiţie aflăm că, după ce i-a străpuns limba de nenumărate ori cu un ac, Irodiada a poruncit slujitorilor să îngroape capul într-un loc ascuns, departe de trup, temându-se ca nu cumva, alipindu-se capul de trup, să învie şi să o mustre din nou.

Acesta a fost sfârşitul Sfântului Ioan Botezătorul, la porunca unui rege împătimit şi a unei femei nelegiuite, apărând Legea lui Dumnezeu învrednicindu-se de încununare în Împărăţia Cerurilor, ca un feciorelnic, ca un vieţuitor în pustie, ca un învăţător şi propovăduitor al pocăinţei, ca un prooroc, ca un Înainte Mergător şi Botezător şi ca un mucenic. Cu ale sale rugăciuni să ne povăţuiască şi pe noi la calea adevăratei pocăinţe, pentru ca Hristos să ne învrednicească şi de Împărăţia Cerească.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5