Ţara diplomelor false

În vreme ce se face atât de mult tam-tam despre chipurile lipsa de calitate a învăţământului, când însuşi domnul Preşedinte al patriei aruncă nedrept anathema spunând că “mulţi nu au ce căuta în învăţământ” (fiind mai potriviţi poate pentru Parlament), când cei care au dezorganizat şcoala românească sunt bine-mersi, o boală teribilă s-a făcut cunoscută ca proporţii abia în vremea din urmă, deşi foarte veche în democraţia noastră: obţinerea de diplome fără a fi frecventat măcar o zi faimoasele noastre “Universităţi de cartier” licee sau şcoli postliceale, ajunse o simplă afacere. Singura latură serioasă este plata pe care o făcea studentul îndeobşte, cursurile fiind o ciudată hibridare de studiu la fără frecvenţă, învăţământ la distanţă şi aleatorii asistenţe, sărbătoreşti, la vreun curs.

S-a început cu nişte medici stomatologi italieni care au făcut”studii” în România, undeva “prin vest”ca apoi, anul acesta să explodeze pandemia, după altă panaramă, a permiselor de circulaţie false din Argeş, a arbitrajelor idem aranjate tot acolo. Toate pe bani grei, în ţara unde toate par a fi false. Auzim chiar de feţe bisericeşti dobrogene cercetate pentru mită în chestiuni deînvăţământ. Universităţi ca cele din Timişoara, ţin sub tutelă “universitate” la Alexandria, pentru ca sub mantia ei să curgă val actele false de studii. Profesori universitari care susţin cursuri la ditsanţe incredibile! A verificat vreodată cineva cum se susţin ele? Există vreun corp de control al acestei situaţii? E ridcol să credem că există eficienţă în astfel de universităţi, unde se scot diplome pe bandă rulantă şi studenţi cu pregătire evident zero. Dacă până şi la Academia de Poliţie”Al.Ioan Cuza” s-au înregistrat astfel desituaţii, nu e greu de închipuit ce e în rest. S-a vorbit de 15.000 de falsuri, dar realitatea e departede a fi cercetată situaţia reală, dar ea pare să fie înfricoşătoare, catastrofică. Cu delicateţe (sauslăbiciune?), dna. ministru Ecaterina Andronescu îşi apără sistemul putred, moştenit, e drept, diminuând numărul falsurilor posibile la vreo….350.

Mai zilele trecute, o persoană cunoscută mai mult din vedere mă abordase întrebându-mă la ce liceu predau şi dacă n-aş putea să-i facilitez obţinerea unei diplome. Am rămas şocat: ”Cum? Fără să mergi nicio zi la cursuri?” /”La cursuri? Să-mi pierd vremea?” ripostă ea râzând cu o scârbă veselă de toată educaţia din system, ce arăta că ştie foarte multe, ba chiar învăţându-mă. S-a distrat, socotindu-mă cel mai naiv profesor din sistemul solar.Am resimţit un legitim sentiment de ruşine pentru vremurile ce le trăim. Ceea ce în hulitul sistem communist era vreo abatere rarissimă, azi e un obicei curent, un comerţ.

“Viitor de aur ţara noastră are “ cu medici, economişti, profesori, ofiţeri, contabili, ingineri, constructori licenţiaţi pe hârtie. Aceştia o să ne caute de sănătate, ne vor repara maşinile, vor construi case şi palate periculoase, vor comite fraude economice, vor plomba dantura cum se va nimeri etc. Nouă desigur, prostimii, fiindcă cei ce le-au eliberat diplomele şi cei ce au tolerat asemenea stări de lucruri vor apela negreşit la cele străinătăţuri. Oare nu pentru asta au strâns sume fabuloase, sume blestemate?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5