În tendințe, Figa

Până în 2010, vara, bazin exista, dar era mai degrabă o baltă cu apă nu doar sărată, ci și tămăduitoare, unde scăldatul era, însă, prin definiția riscurilor ce înlăturau avantajele, interzis. Nămol se găsea, de asemenea, și era bun la “reumă”, o știa toată lumea; întâmplător, o aflară, însă, și bivolii satului, căci pășunea era acolo, și locul de răcorit, extrem de accesibil. Și pentru că nu puteau conviețui în aceleași “Băi”, omului nu i-a rămas decât să să se înarmeze cu răbdare și să spere că o eventuală revendicare îl va repune în drepturile firești de beneficiar la fața locului, căci resurse naturale erau, slavă Domnului, dar încercările de valorificare în folosul comunităților locale eșuaseră până atunci; între timp, umplerea recipientului cu nămolul miraculos pentru înlesnirea tratamentului acasă era o soluție de compromis pentru beneficiari de pretutindeni, conștienți că teritoriul dădea atâtea și atâtea foloase cuvenite.

***
Sute de mii de vizitatori, aflați în trecere sau porniți cu destinație precisă, au început să vină apoi, unul câte unul, din Moldova, Transilvania și chiar Muntenia, până ce la poartă se făcuse coadă. Mânați de îmbunătățirile vertiginos aduse spațiului transformat peste noapte, parcă, au făcut din toată distracția cu tobogane, bazine, șezlonguri și nenumărate locuri pentru divertisment o stațiune. 10.000 de turiști într-un singur weekend, 15.000 în altul sunt, până la urmă, dovada că ideea de început, care mobilizase resurse de construcție, se întrecuse pe sine însăși; și, din câte s-a văzut an de an de atunci înainte, n-are de gând să se oprească aici. “Ținutul haiducilor”, tot în jurul acesteia ridicat ca să depășească mai nou granițele județului (în Maramureș) și ale țării (în Polonia), cu proiecte turistice comune, e o altă inițiativă care a ieșit din limitele timide ale începuturilor.

***
Deși de poveste, realitatea n-a fost amețitoare, în ciuda înălțimilor, și i-a păstrat, totuși, pe localnicii de aici cu picioarele pe pământ, strâns legați încă de tradiții seculare, de cultura populară și de valorile ei. Venit din vremuri bătrâne, boul împănat purtat de-a lungul satului într-un ritual nupțial, presărat cu o simbolistică axată pe ideea de belșug și alungare a răului, e parte la fel de prezentă și în viața de acum: tinerele, la fel ca mamele, bunicile și străbunicile lor, cred și acum, ca în urmă cu sute de ani, că măritișul le-a pornit din acel punct comun al unei mari sărbători de Rusalii: “Înstruțatul boului”. În 2015, alaiul de pe uliță s-a perindat pentru prima dată pe asfalt.
De-a lungul timpului, miniștri, parlamentari, înalți oameni în stat, figuri publice cunoscute au venit de la televizor să vadă minunea numită Figa, căci trendul de aici nu doar că a ridicat sătucul din noroaie, dar l-a transformat într-o destinație de vacanță cunoscută în plan național, făcând din căsuțe pensiuni și din oameni gospodari gazde primitoare pentru turiști de oriunde; în plus, a adus “Băile” acasă la cei care, altfel, își căutau leac și liniște în alte părți. Și pentru că a durat mult mai mult decât trei zile, minunea filmată din toate direcțiile, inclusiv de la înălțimea unei drone, nu putea rămâne anonimă nici în media țării sau pe internet, acolo unde toți au putut vedea cum din “nimic” se pot face multe, dacă există viziune, implicare, ambiție, perseverență.
***
Cât despre infrastructură? Paralelele rezistă și în această privință:
Era o vreme, nu de mult, când nici Figa nu era staţiune, ci doar un loc unde potenţialul mustea în ape sărate şi nămoluri curative, nici drumul înspre acolo nu era decât o potecă înspre un sat ancestral, al cărui ritm de viaţă era reglat organic prin defilarea boului înstruţat în bătătură; păşune se găsea în jur, cât să hrănească animalele şi să mai şi rămână.
Au trecut ani, câțiva doar, şi spaţiul s-a reinventat pe coordonatele turistice rezultate din exploatarea şi valorificarea în interesul comunităţii locale a resurselor de care aceasta dispune: Figa a devenit Aqualand, iar odată cu parcul de distracţii, câmpul a ajuns cartier de case construite în regim privat pe spaţiul public scos la concesiune de către Primărie, în timp ce uliţa, de fapt un drum judeţean, s-a transformat în asfalt gata să aducă turişti cu miile, acolo pe unde altădată umblau doar căruţele prinse în treburi gospodăreşti. Jos, adică la intersecţia cu drumul naţional-european de unde începe totul, calea ferată are de curând semnalizarea necesară eliminării riscului de accident generat de vizibilitatea redusă. Circulată tot mai intens, şoseaua ce leagă Becleanul de Figa-staţiune şi, mai apoi, de sat, uimeşte, în traseul său prin pajiştea verde, peste dealuri, tot mai mult în evoluţia ei, surprinsă adeseori pe reţelele de socializare de trecători care ştiu cum era locul înainte.
***
Ce urmează? Intenția Primăriei Beclean de a face din Băile Figa un proiect viabil pe tot parcursul anului a ajuns anul trecut până în finala Festivalului Mondial de Arhitectură, cel mai important eveniment de profil de pe planetă. Proiectul privind amenajarea unui SPA modern, a unei baze medicale și de agrement (cu posibilități de întreținere corporală, consultații, tratamente medicale, salină subterană, spațiu de conferințe, restaurant și bar) are premisele atragerii unei eventuale finanțări, demonstrând că la Figa doar deocamdată iarna nu-i ca vara, dar că, la cum s-au mișcat lucrurile până acum, nu peste mult timp ar putea fi…