Tisa îl preferă pe Caragiale!!

Stați – stați! Nu mă refer la celebrul râu (care, din păcate bolșevice, face graniță prin mijlocul Maramureșului Istoric). Mă refer la o superbă adolescentă care așa se numește și pe care am descoperit-o la Baia Mare.
Am participat la (deja) tradiționalele „Zile ale revistei NORD LITERAR”. În sala mare a Consiliului Județean Maramureș, unde au debutat lucrările, a fost prezent și faimosul scriitor al acestui areal istoric, Nicolae Breban. Astfel, i s-a decernat Distincția de „Cetățean de onoare al orașului Baia Mare”.
Cine nu dorește să-l vadă - „pe viu” - pe distinsul român al Țării de Sus, să-l audă, să se lase mângâiat de privirea Domniei Sale? În ce mă privește, mi s-au înmuiat picioarele când, la sediul redacției, văzându-mă, mi-a zis: ”Te citesc cu plăcere!” (Ne cunoșteam din perioada în care l-am invitat la „Zilele Rebreanu”, la Bistrița, și apoi în câteva locuri culturale din țară.) Au fost prezenți scriitori de pretutindeni (adică și de peste hotare).
Bine-bine, dar ce e cu exclamația mea din titlu?
Din niște pricini personale, am ieșit în câteva rânduri din uluitoarea clădire a Consiliului Județean. În cabina portarului, alături de o doamnă (care era de serviciu) am remarcat o tânără, care nu-și ridica ochii de pe paginile unei cărți.
Prima remarcă: Citea! Adică nu tabletă, nu revistă; avea o carte consistentă, ca număr de pagini. Doamne, citea! Și mai era și frumoasă! Ea, nu cartea…
Până la urmă, am abordat-o (cu îndrăzneala pe are mi-o dă profesia și vârsta). Așa am aflat că e în clasa a VIII-a și că o cheamă Tisa. M-a interesat ce carte citește: un roman al unui scriitor englez. Iar eu, de colo: „Dar din literatura română nu ai vreo preferință pentru lectură?” „Ba da”. „Pot să știu un nume?” Ea: „Da, îl prefer pe Caragiale.” Ce strălucire frumoasă a ochilor!
Cred că reacția mea nu a fost o exclamație, ci un țipăt de admirație.
O adolescentă, îl prețuiește pe Ca-ra-gi-a-leeee?!
Am întrebat-o ce anume din opera lui preferă. Răspuns, fără ezitare: „Tot!”
Eu: „De ce?” Ea, cu un firesc nemaipomenit: „Îl consider cel mai contemporan scriitor român.” Dați-vă seama: clasa a VIII-a…
Am avut un gând năstrușnic: Să o chem în aula unde se țineau discursuri și să propun asistenței ca Tisa să ne vorbească despre Caragiale. Dar, mi-am potolit entuziasmul la timp…

Cornel Cotuțiu (Județul Andrei Mureșanu, Ion Pop Reteganul, George Coșbuc, Liviu Rebreanu)

Comentarii

10/12/17 12:43
Taxus

Mai avem aici o problemă. Tisa, în limba latină taxus, înseamnă toxic. Stați, stați, nu vă grăbiți! Nu mă refer aici nici la pesonaj, nici la celebrul râu, ci la Taxonis.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5