Toamna de aur

Da, o toamnă de aur cum n-a mai fost de ani buni. Deşi a fost un an agricol capricios, cu o vară care a început la sfârşitul lunii aprilie, dominată de secetă, roadele câmpului au fost de excepţie. Comuna Teaca deţine un fond funciar uriaş: peste 10.000 hectare de teren agricol, din care 5145 hectare teren arabil. Cu tot sprijinul acordat în acest an agricol, prin subvenţii pe suprafaţă de către stat, banii primiţi de către cei mai mulţi dintre fermieri s-au dus pe orice în afară de agricultură, pentru care erau destinaţi. Aşa se face că s-au cultivat, în anul agricol abia încheiat, nici jumătate din terenul arabil, majoritatea cu cereale pe suprafeţe mici, de subzistenţă, marii fermieri care cultivă zeci de hectare de teren putând fi număraţi pe degetele de la o mână.
A fost bine şi aşa, pentru că producţiile de cereale au depăşit media de 5 tone pe hectar, un fapt rar întâlnit în ultimele decenii. La fel deşi suprafaţa de teren cultivată cu viţă de vie nu depăşeşte 10 hectare în prezent, faţă de peste 600 hectare în „epoca de aur”, producţia de struguri la hectar a depăşit 10 tone, viticultorii având probleme cu depozitarea mustului din lipsă de vase. Producţii bune au fost şi în pomicultură şi legumicultură. Iată că Dumnezeu, care „îţi dă dar nu îţi pune şi în traistă”, a făcut în aşa fel ca oamenii de la sate să se gândească mai mult la menirea lor, să uite de mizeria politică ce domină viaţa oamenilor din această ţară, să nu mai viseze cai verzi pe pereţi, să iubească cu patimă, ca în vremurile de demult, pământul, darul dumnezeiesc care îi face să trăiască suprema fericire, pentru că înaintea culturii a fost, de la început, agricultura, iar pentru că populaţia de la ţară a îmbătrânit, este necesar ca să se insufle tinerilor, plecaţi cu rost şi fără rost în lumea largă, dorinţa să se întoarcă acasă pentru a munci pământul strămoşilor lor, fapt care le vor da satisfacţii nebănuite.
Noul an agricol care a debutat prevede a fi unul la fel de bun ca cel care s-a dus. Ploile căzute în a doua jumătate a lunii septembrie a făcut ca mulţi fermieri să grăbească însămânţarea grâului de toamnă pe suprafeţe mai mari, astfel că, în prezent, sămânţa acestui adevărat „ou vegetal” a dat pământului o culoare verde, crud, care anunţă o recoltă viitoare dintre cele mai bune. Lucrul care le mai rămâne guvernanţilor, care le tot promite ţăranilor marea şi sarea, este acela de a-i ajuta pe aceştia să-şi valorifice munca la adevărata ei valoare, să facă ordine în preluarea producţiilor agricole printr-un sistem de achiziţii directe, organizate, pentru eliminarea acelor samsari care le fură munca celor care trudesc din greu în agricultură.