Totuşi, până când?!

Ne-a rămas de la străbunii noştri latini o strigare a lui Cicero: „Quousque tandem abutere , Catilina, patientia nostra?”. Adică: Până când, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră? Diatriba avea un caracter acuzator şi dramatic.

E o diferenţă între anul 63 d.H. şi 2011 de azi. Atunci, Catilina era doar membru al Senatului roman, pe când cetăţeanul Traian Băsescu e ditamai şeful de la Cotroceni .

Eu, la rândul meu, nu sunt un Cicero, ci doar un cetăţean al României, dar această postură nu mă împiedică să nu-i adresez locatarului de la Cotroceni întrebarea: Până când vei abuza de răbdarea noastră în ce priveşte obrăznicia maghiarilor din ţară şi de dincolo, referitor la pretenţiile lor de autonomie teritorială? Catilina pusese la cale un complot contra republicii romane. Ei bine, Traian Băsescu ce complotează?

Se vede că starea lăuntrică, psihică, a migrării, pentru unii dintre cetăţenii români, nu s-a terminat, nu s-a potolit, chit că au trecut o mie de ani. Ungurii au venit spre Europa cu carne crudă sub şeaua calului. Secuii au venit mai târziu, iar conducătorii lor i-au vândut maghiarilor în anii zisei revoluţii de la 1848. Acum, iredentiştii unguri umblă ţanţoş cu nişte pretenţii de autonomie etnică în spaţiul lor, secuiesc.

E obrăznicia celui speriat să nu dispară.

Una dintre modalităţile de a nu sucomba este denigrarea unor repere istorice, culturale, ale celor care ţi-au îngăduit să exişti. Concrtet: Să murdărim nume scumpe ale poporului în care ne-am strecurat. Cum a fost recent: Avram Iancu şi Mihai Eminescu.

Faptul că unui puştan ungur (chiar dacă are 31 de ani, îl consider un handicapat mintal), i se permite, cu seninătate birocratico-politică, să batjocorească o mare personalitate a istoriei româneşti – Avram Iancu - acceptându-i-se un spectacol antiromânesc (în România!) de spânzurare a „Craiului”, la Miercurea Ciuc – deci, acest fapt, pentru care guvernul boc (rog redacţia să păstreze iniţialele minuscule pentru cele două substantive de dinaintea parantezei) nu a luat nici o atitudine, mă consternează.

Acest cetăţean, numit boc, este originar din Apuseni. Eu am fost profesor în zona aceea, la Călăţele. Treceam o măgură şi ajungeam la Răchiţele – locul unde barza a avut nenorocul să aducă pe lume o păpuşă nmită Emil şi căruia nu degeaba tatăl său îi sparge în cap ouă în zilele de Paşti. Am fost şi la Abrud, Câmpeni, Sohodol, Roşia Montană, am stat săptămâni multe pe vârful Vlădeasa, dar nu am întâlnit oameni de micimea spiritual-morală ca Boc sau Ciorbea.

Munţii Apuseni sunt dovada şi garanţia românismului (cuvânt mereu folosit de Eminescu în articolele sale politice – Eminescu terfelit şi el la Miercurea Ciuc).

Ei bine, vine un handicapat, care îşi bate joc de istoria noastră şi demnitarii de Bucureşti stau cu degetul în cucuruz. Se lasă şţantajaţi de nişte voturi electoral-parlamentare. Vorba unui redactor tv: „Nu suntem o ţară zdravănă la cap.”

Totuşi, până când?!