Trenul parcă se înalță , iar peronul se cufundă

Călătoresc mereu cu trenul, neavând alte mijloace de transport și nici nu încerc să le caut. Mă bucură faptul că în gări este multă lume, mulți pasageri care urcă și coboară. Gările mari sunt ca niște furnicare. Deci ,se confirmă faptul că, totuși, cel mai bun mijloc de călătorie rămâne tot calea ferată. Drumurile sunt aglomerate și multe neaccesibile ceea ce orientează transportul intern de mărfuri și călători spre DRUMUL DE FIER,cu toate că în ultimele decenii nu am aflat nicio știre despre faptulcă, undeva în țară s-a extins măcar 1 m de cale ferată. Am aflat alte vești triste, în defavoarea omului, și anume, suspendarea unor trasee, vezi doamne nerentabile, ca de exemplu linia ferată Ilva Mică-Rodna. Linie ce se deteriorează și dacă cineva, cândva ar dori s-o repună în funcțiune, va trebui să o refacă aproape în întregime. Oare în acest caz nu se pune problema risipei?

E o rușine că, în plină ascensiune spre drumurile Europei, patru localități mari de pe Valea Someșului să nu aibă acces la călătoriile pe calea ferată, mai ales că nu toți locuitorii zonei posedă autoturisme. Am cutreierat ani la rând diferite state de peste ocean și am călătorit și cu trenul și cu autobuzul spre a mă convinge de necesitatea lor, într-o lume unde în fața fiecărei case sunt parcate 3-4 mașini. Pot spune că fiecare adult este proprietar de mașină. M-am convins, cu toată certitudinea că, dacă în tren sunt doar doi pasageri, trenul este rentabil. Dacă trenul ar fi suspendat acei doi călători ce s-ar face? Aceasta este grija față de om.

În privința confortului s-a investit mult, s-au adus elemente noi în raport cu cerințele civilizației moderne.Totuși, mai sunt multe de remediat prin gările noastre. În primul rând, peronul parcă se cufundă și trenul se înalță. E o mare greutate să te urci în tren.Trebuie să rogi pe cineva să-ți întindă mâna ,iar la coborâre ești nevoit să sari ca de pe cal, nu să pășești, ca de exemplu în gara din Cluj. La Beclean o doamna V.O și-a fracturat o mână urcându-se în tren. Tot aici, așteptam trenul de Bistrița-Cluj, pe peronul de la linia 3 sau 4. Un muncitor al stației tăia iarba de pe prima linie. În stație erau mulți călători. În viteza acelei mașini electrice , o pietricică a ajuns la ultima linie, deci la o distanță destul de mare, fisurând o lentilă de la ochelarii doamnei L.M, care aștepta trenul de Cluj. Ce se întâmpla dacă doamna nu purta ochelari? A venit trenul și nu am putut să recomand șefului gării ca astfel de lucrări să se facă când peronul nu este aglomerat.

Pentru a evita neplăcerile la urcarea sau coborârea din tren, mai ales când manevrăm și bagaje și nu avem cui întinde mâna, rugâm mai marii drumului de fier, să completeze peronul cu două-trei traverse suprapuse, spre a ajunge cât mai aproape de scara trenului, măcar în stațiile mai aglomerate, ca de exemplu la Năsăud, Salva, Beclean sau Ilva Mică și pe parcurs să se investească în înălțarea peroanelor din toate gările.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]