TRIUNGHIUL DE AUR DIN VALEA ILVELOR

Valea Ilvelor păstrează caracteristici tipice, cu alternanţe de ştrangulări de tipul defileelor şi deschideri sub formă de bazinete depresionare. În defileele lungi şi strâmte găsim o densitate a sâmburilor vulcanici, a clăilor şi corpurilor vulcanice sub aspect de cupole. Culoarul depresionar Lunca Ilvei-Ilva Mare este un culoar de vale străjuit spre sudul traversat de râul Ilva, de un sector lung cu chei sculptate în andezite de fildeş marno-gresos. Spectaculos este defileul strâmt şi lung cu aspect de chei, în care carierele de andezite şi dacite sunt peste tot. Potenţialul turistic al reliefului este remarcabil prin deosebita varietate a peisajului şi prin tipicul aparte, generat de contacul a două structuri geologice majore, cristalinul Rodnei şi sedimentaro-vulcanicul Bârgăului. În arealul Bârgăului, pe Valea Silhoasa spre Pasul Grădiniţa, într-un climat umed şi răcoros, găsim câteva suprafeţe cu mlaştini de turbă unde cresc floricele gălbui ale unei ciudate plante carnivore, otrăţelul de baltă, Utricularia vulgaris. Mai remarcăm aici câteva plante rare, ocrotite de lege, zâmbrul, smârdarul, zada, floarea de colţ, narcisa, bulbucul de munte, ghintura galbenă, opaiţa, laleaua pestriţă, ruşuliţa. Avem şi o faună bogată, cu specii de mare interes cinegetic, ursul carpatin, cerbul carpatin, mistreţul, căpriorul. În apele curgătoare Ilva, Leşul, sunt peşti lipan, păstrăv, zglăvocul, boişteanul. Din fauna ornitologică amintim cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, acvila de munte, cea mică şi cea de stâncă, buha, cucuveaua, huhurezul de pădure, barza albă, stârcul cenuşiu, corbul.

În această frumoasă Vale a Ilvelor se află trei puncte forte, reprezentând viaţa acestei zone, din punct e vedere industrial, turistic şi sufletesc, respectiv Fabrica de cherestea de la Lunca Ilvei, sătucul alpin Poiana Cătunenilor şi Mânăstirea Ilva Mare. Este un triunghi deosebit, în interiorul căruia găsim mari şi nebănuite resurse economice încă insuficient fructificate.

Fabrica de cherestea „Silvania Internaţional” de la Lunca Ilvei, sub patronajul cunoscutului om de afaceri Emil Iugan, reprezintă o sursă de existenţă pentru câtva sute de familii din Vale. În fabrica aceasta, bine pusă la punct, există o secţie unde se fac gulere pliabile, cu mare căutare în vest. Sunt aici o secţie de ambalaje, o sală de croire unde se pregăteşte marfa, precum şi camere de uscare, toate sunt programate şi asistate de calculator. La secţia „Cabane” se găsesc accesorii pentru căsuţe, gulere pentru europaleţi, semifabricate din răşinoase tip parchet, lambriuri, cherestea de răşinoase, căsuţe, peste 100 de modele. Mai sunt în cadrul fabricii, hala de gatere, depozitul de buşteni, atelierul mecanic. Aici se face valorificarea superoară a lemnului subţire.

Din vremuri foarte vechi, românul s-a înfrăţit cu codrul, prietenul şi salvatorul lui în marile clipe de restrişte. A fost o iubire reciprocă, iar în fuga timpului liniştea pădurilor a fost izbăvitoare.

Comuna Ilva Mare se găseşte în nord-estul judeţului Bistriţa-Năsăud, pe cursul superior al râului Ilva, în partea centrală a Munţilor Bârgăului, la o altitudine cuprinsă între 600 de metri şi 1457 metri la Vârful Cornii, relieful fiind predominant vulcanic. Poiana Cătunenilor ţine de Ilva Mare şi este o mică comunitate de oameni viguroşi, căliţi în vremuri, cu doar 50 de case aruncate şăgalnic pe larga platformă a soarelui de aici, la o altitudine de 1200 de metri. Este străjuită pe axa est-vest de Măgura Păltinesii, Culmea Poiana Mărului, Muntele Măgura Neagră, în vest deschidere spre Valea Someşului, Muntele Cornii, Dealul Ivan, Dealul Frâului. Viaţa este frumoasă şi aspră acolo sus şi există o formidabilă unitate de suprvieţuire între oameni, animale, păşuni şi păduri. Aici s-a născut şi a copilărit cunoscutul profesor de limba şi literatura română, Sever Ursa, ctitorul muzeului „Cuibul Visurilor” din Maieru. Poiana Cătunenilor este o poiană a soarelui, loc ascuns de Dumnezeu agresiunii oamenlor. Aici şoapta vântului se înfăşoară într-o linişte ancestrală iar oamenii îşi luptă existenţa prin viguroasele lor rădăcini. În sătucul de dincolo de nori, vremurile vremuiesc liniştite printre lacrimi şi bucurii şi unde valul răului de jos este o părere. În sătucul acesta, privirea se scaldă în linişte, lumină şi albastru. Deşi tinerii mai pleacă în cele patru zări, seduşi de alte zâmbete, aici sus, în Poiană, oamenii ştiu să îmbătrânească frumos. În rest, lumină, linişte, dor.

Mânăstirea „Schimbarea la Faţă” cocoţată pe o culme străjuită de stâncă şi o pădure de brad, se găseşte la 5 km.vest de comuna Lunca Ilvei şi la 4 km. est de Ilva Mare, de care şi aparţine administrativ, în apropierea noii şosele spre Vatra Dornei. Mai are hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” pentru Biserica nouă. De pe culmea pe care tronează Sfânta Mânăstire, se deschide cu generozitate o splendidă panoramă spr est, sud şi sud-est, cu văi şi dealuri pierzătoare în zare, cu păşuni, fâneţe şi batalioane de arţari şi brazi. La nord şi nord-vest sunt munţii, cu pletele lor spre cer.

Pe Valea Ilvelor s-au construit cabane silvice şi de vânătoare, cu confort ridicat, de asemenea au apărut cabanele şi pensiunile particulare, iniţiativa privată fiind în plină derulare, cu toate condiţiile dificile de astăzi. Pentru redresarea zestrei infrastructurale a spaţiului geografic ilvean şi pentru echiparea şi dotarea muntelui cu cele necesare unui turism modern şi activ, un rol deosebit îl are atragerea fondurilor europene şi astfel diferitele nuanţe de agroturism practicat aici îşi vor pune decisiv amprenta pe aceste fascinante şi liniştite meleaguri ilvene.

Comentarii

31/05/14 17:16
andrei

sunt mandru ca sunt iluan mare!!!!radacinile nu le voi uita niciodata!!!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]