Ultima dorinţă a cavalerului poet Raoul de Coucy

Numitul poet din titlu s-a înrolat cavaler în oastea Franţei care asedia fortăreaţa „Sfântul Ioan din Akko”. La asediul acesteia a murit, lovit de o săgeată la anul 1191, anno Domini. Înainte de a se sfârşi din lumea aceasta, el şi-a rugat scutierul să-i scoată inima din piept şi s-o ducă prinţesei gândurilor sale, doamna Gabriel de Vergy. Cum se făcu şi cum nu, din păcate, coletul ciudat căzu în mâinile domnului de Fayet, soţul, care îşi puse în gând să răzbune o atare infidelitate (poate platonică, poate fizică, cine ştie?). Acesta, drept răzbunare, făcu în aşa fel ca soaţa lui să mănânce, fără să ştie, inima poetului cavaler.

Când a aflat de ospăţul de care a avut parte, prinţesa de Gabrielle a plâns mult şi n-a mai voit să mănânce nimic pe lume şi s-a lăsat să moară de foame. Un gest urât şi un gest sublim laolaltă! Câtă cruzime şi prostie (adică răutate, fiind acelaşi lucru) se învolbură în această lume şi în acest veac neguros!