Ultima fiţă în cerşetorie: creditul la telefon

“Dă-mi şi mie câteva minute”, întinse mâna înspre pasagerul vecin, care îşi butona telefonul, unul dintre acei trecători pe culoarele vagonului care dacă te vede cu îngheţata în mână îşi cere “dreptul” de a linge el înaintea ta. Evident că limba-i colorată se asorta de minune cu plodul din braţe-i, nu de mult dat de exemplu taman în discursurile prezidenţiale; e nelispit în astfel de ocazii, ca şi mucii de la gură-i, nu de alta, ci ca să ştii clar, în caz că mai aveai dubii, de ce viaţa celui care-l “ţine”, ca şi existenţa ta feroviară nu-s fără sens. În jur e plin de navetişti, de aceia cărora li se “varsă” aici, lunar, nu doar truda unui continuu du-te-vino prin viaţă, ca o condiţie existenţială indispensabil de firească, ci şi vreo 10 la sută din pâinea plătită inclusiv cu preţul “minutelor” atât de “gingaş” cerşite de cei cărora dacă ai îndrăzni să le spui pe nume s-ar simţi, iremediabil, discriminaţi; oricum, au şi de ce, doar călătoria lor pe şine, cea pentru care ai da zile, nu minute, de la tine, doar ca să nu se mai interscteze cu a ta, are o pondere de sută la sută în ansamblul veniturilor salariale ce le răsplătesc oficial munca lunară: e nulă. Şi cum CFR-ul se pliază de minune pe nevoile pieţei, în special când vine vorba despre cele ale oamenilor muncii în acţiune sau în devenire a pus trenul elevilor să plece din Bistriţa spre Beclean la ora 14.30, când cursurile se termină la ora 14.00, şi a programat transportul navetiştilor angajaţi la stat sau la privat să pornească pe aceeaşi rută la ora 15.30, când serviciul angajatului de oriunde se încheie la 16.00. Vorbind de ultimul caz, vagoanele-s pline, aşa că o întrebare rămâne deschisă: ce-a fost mai întâi, chiulul românesc bun de aplicat de îndată ce ieşi educat de pe băncile şcolii ori defazarea CFR de aceeaşi sorginte?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]