Ultimul drum al baronului Misiuga, pavat cu lacrimi şi flori de gheaţă

Ieri, baronul Alexandru Misiuga a plecat, un pic, la o întâlnire cu îngerii. Programată chiar în ajunul zilei de naştere. Inima preabună a încetat să bată pentru o clipă, aici pe pământ, pentru ca, mai apoi, să-şi reia pulsul în lumea drepţilor. Bistriţenii au fost la capela de pe str. Tărpiului pentru a fi alături de cetăţeanul de onoare Alexandru Misiuga, pe ultimul drum, pavat cu lacrimi şi flori. Oameni simpli, reprezentanţi ai conducerii judeţului, ai Primăriei Bistriţa, scriitori, artişti, militari au asistat înlăcrimaţi la slujba oficiată de un sobor de preoţi. În onoruri militare, colonelul în retragere Alexandru Misiuga, a salutat pentru ultima dată patria. Nea’ Sandu nu a mai tras salve de versuri, ci a aşteptat din partea celor prezenţi gândurile lor de rămas bun. Nimănui nu-i venea să creadă că baronul Misiuga, poate cel mai cunoscut dintre domnii Bistriţei, un om rătăcit în secolul nostru din neamul cavalerilor medievali, la cei 85 de ani, a fost chemat de către Mântuitorul sufletelor în rândul stelelor. Alexandru Misiuga pleacă in eternitate cu numele şi sufletul curat. S-a dus in lumea cea misterioasă un mare om al culturii, o valoare spirituală pentru bistriţeni, întemeietor de simboluri. Alexandru Misiuga înseamnă tot ce este neagresiune, tot ce este bunătate, tot ce este toleranţă. Un om de care ne vom aminti de câte ori vom vedea Coroana de Aur, Castelul Dracula, Codrişorul, turnul Dogarilor, de câte ori Cununa de pe Someş sau trupa de teatru Nichipercea se vor afla pe scenă. Astăzi, forţând un pic destinul, redacţia Răsunetul ne prezintă ultima ediţie, cu numerele 998-1000 din suplimentul bisăptămânal de satiră şi umor „Cuiul lui Pepelea”, pe care redactorul „de corvoadă” Alexandru Misiuga l-a iniţiat cu ani în urmă, aducând zâmbet pe faţa a mii de cititori. Ne va fi greu fără domnul Misiuga, ne va lipsi optimismul lui, vom fi mai săraci spiritual. Dar suntem convinşi că sufletul lui este bine primit oriunde s-ar afla. Nici nu se poate altfel, pentru că a strălucit ca o torţă, luminând tot ce era în jurul lui. Ieri, în semn de doliu, soarele s-a ascuns după nori, pentru că unul din fii de vază ai pământului românesc a plecat. Lacrimile cerului au îngheţat de durere, transformându-se în fulgi de nea. Mulţi, din ce în ce mai mulţi. Nu ne luăm adio de la prietenul nostru. Ne vom mai întâlni cu el, în rugăciuni, vise şi lucrurile frumoase. Alexandru Misiuga va veghea asupra noastră de acolo de la stele, şi când vom fi trişti, sau bucuroşi, ne va zice câte o epigramă. Te iubim, drag prieten, suflet nobil în rândul drepţilor.

Comentarii

21/02/09 15:58

Condoleantele mele. Menut, ma bucur ca a scris asa de frumos despre Baron. O sa ne fie mai greu fara el.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5