Un dar mic, pentru o bucurie mare

Pe un petec de hârtie,

Printre vreascuri cu rășină

Am găsit o scrisorică

Ce mi s-a lipit de mână.

Ce-o fi asta, mă întreb?

Un răvaș din cel străvechi?

Deschid plicul și îmi pare

Că-i o lacrimă ..... mai mare!

Și privesc nedumerită

Cum mărgeaua se ridică...

Prinde viață, are gene

Are ochi, dar și sprâncene

Are barbă și mustăți,

Plete albe, cărlionți

Și obrajii-mbujorați,

Ochelarii sus, pe nas,

Răsfoiește cu răbdare

Într-o carte mare, mare.

Ce-o fi căutând el oare?

Se ridica și-mi zămbește.

Știu! E Moșul din poveste

Și e pus pe căutat

Fapte bune, gând curat

La copii și la cei mari

La profesori și școlari.

         Uite așa a fost întâlnirea mea cu Moșul, anul acesta.

Știind că Moșul așteaptă fapte bune de la noi toți, m-am gândit să-i oferim o poveste frumoasă, să-l implicăm în desfășurarea ei așa încât, la sfârșitul călătoriei să putem spune: “A fost frumos!”. N-am putut păstra secretul, l-am împărtășit prietenilor mei, profesori și elevi, ai Școlii Gimnaziale Șieu Odorhei. Am hotărât să facem împreună o faptă bună, diferită de măruntele fapte bune pe care le facem aproape zi de zi...să ne gândim la cei mai puțin norocoși decât noi, la copiii aflați în Preventoriul TBC Ilișua.

Un dar mic, pentru o bucurie mare, a fost îndemnul sub care s-a desfășurat campania pentru strângerea de cadouri. Copiii, și numai ei, au adus la școală hăinuțe, încălțăminte, jucării, rechizite și dulciuri. Au fost împachetate frumos și pregătite pentru a fi donate. N-aș putea uita strălucirea din ochi si zâmbetul copiilor în momentul înmânării plăsuțelor pregătite împreună cu părinții acasă.Veneau și-mi spuneau: “Doamna, am adus și eu un dar”. Și așa, zi de zi, de-a lungul celor 14 zile de campanie, între 10-25 noiembrie am reușit să facem “ceva”, nu foarte mult, nu foarte prețios, nu prea pretențios, dar cu siguranță din suflet.

               Fiecare pachețel a ascuns înăuntru o privire caldă, un zâmbet discret, o bătaie în plus a inimii, poate și o lacrimă – totul din nevoia firească de a dărui, de a fi alături unii de alții într-o astfel de poveste. Dacă statutul social, bogăția sau sărăcia ne despart, există totuși “un loc comun” în care ne regăsim – acela al valorilor umane – compasiunea, toleranța, iubirea, iertarea – sfințite și așezate în noi de mâna lui Dumnezeu. Trebuie doar ca cineva să ne arate că le avem... De data aceasta, a fost Moșul.

Toți, sau aproape toți am simțit înfiorarea primirii unui dar, dar sigur nu toți am simțit emoția oferirii unui dar. Credem că, prin gestul nostru, am dăruit un dram de fericire acelor copii mai puțin norocoși, o rază de speranță pentru un viitor împreună.

Vă mulțumim vouă, copiilor din Preventoriu, că ne-ați primit alături de voi în preajma sărbătorilor de iarnă și-ți mulțumim și ție, Moșule, că ne-ai ajutat să privim în propriile suflete. Despre întâlnirea lor cu noi vă lăsăm să-i întrebați pe ei...Dacă gestul nostru a fost prea neînsemnat, dați-i grandoare voi; dacă sufletele noastre au fost prea mici, înălțați-le voi; dacă cuvintele mele au fost prea sărace, îmbogățiți-le voi...Care voi? Gândiți-vă și voi!