Un an de la dispariţia lui Sigmirean, Moga şi Gocan

Aflat în stop cardiac şi fără puls, Clubul Gloria Bistriţa ajunge tot mai rău, chiar şi în Liga a III-a. Noua conducere nu a făcut mai nimic pentru redresarea echipei şi, bineînţeles, continuitate. Dacă ar fi să ne întoarcem în urmă, aş amintit rezultatele de excepţie, atât în Liga a II-a, prin anii 1980, cât şi în Liga I, de la debut şi până la asfinţit. Nucleul de bază, cu jucători de renume, au dus acest club să fie auzit şi peste hotare, la Zaragoza, Florenţa, Madrid etc. Dacă tot am amintit de rezultatele de excepţie, nu putem trece cu vederea plecarea prematură dintre noi, în urmă cu un an, a foştilor jucători prof. Dumitru Sigmirean, Vasile Moga, cunoscut de prieteni Iică, găsindu-l la final de carieră ca director tehnic, înlăturat de la club pe uşa din dos, deşi aici a găsit marea familie, petrecându-şi mult timp şi punând mult suflet în clubul pentru care s-a dedicat mulţi ani. La nici două luni, urma să plece un alt fotbalist al Gloriei, prof. Emil Gocan.
Iată că a trecut un an fără ca aceşti oameni să fie amintiţi într-un fel sau altul de către noua conducere a clubului. Este ruşinos faptul că nici acum, la un an de la dispariţia lor, nu au încercat să pună câteva rânduri pe o coală albă de ziar în amintirea celor trei care au jucat, au făcut multe bine, şi au plecat dintre noi. În numele suporterilor, cei care au venit de fiecare dată într-un număr destul de mare, indiferent de anotimp, aducem un omagiu celor plecaţi şi aşteptăm un semnal din partea cuiva să organizeze o competiţie fotbalistică, un memorial în cinstea lor.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]