Un eveniment memorabil

Rareori îţi este dat în viaţă să te însoţeşti cu oameni de înaltă calitate şi când te întâlneşti cu ei frumuseţea convieţuirii se transformă în obişnuinţă. Uităm adesea că i-am pus în inima noastră datorită unor calităţi care îi diferenţiază de ceilalţi oameni şi, ni se pare că ,,aşa se cuvine să fie”, ba, ne mai şi mirăm când nu ,,zboară” la înălţimile cu care ne-au obişnuit.
Ne minunăm când calităţile lor le pun în evidenţă străinii. Ceea ce nouă ni se pare normal şi firesc, pentru străini este excepţie pozitivă.
În ultimul timp, la nivel mondial rareori se aude de performanţă românească şi de români ajunşi în top.
Eu am avut fericirea să văd un asemenea eveniment care m-a marcat din mai multe puncte de vedere. Era vorba de încheierea unei acţiuni de canonizare a unui sfânt italian, PADRE PIO, realizată de ,,Congregaţia pentru Cauza Sfinţilor”, din Biserica Roamno-Catolică, omologă cu ,,Comisia Sinodală de Canonizare” în Biserica Ortodoxă, (în care am lucrat şi eu şi încă mai activez), atunci când s-a canonizat Sfântul Pahomie de la Gledin şi Sfinţii Mucenici năsăudeni.
Evenimentul s-a petrecut în oraşul San Giovani Rotondo, în apropiere de Bari, acolo unde s-a ridicat demult o splendoare arhitectonică unică în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, patronul meu duhovnicesc.
Prin Palatul Culturii din Bistriţa, pe care îl conduce preşedintele Federaţiilor Internaţionale de Cultură Folcrorică, dl. prof. Dr. Dorel Cosma, am primit invitaţia de a participa la eveniment, ca profesor vissiting, colaborator al ICR, onoare care mi s-a acordat în Istambul (Constantinopol), spre a conferenţia despre modul de canonizare a sfinţilor în Biserica Ortodoxă.
M-a impresionat profund modul în care a fost primită delegaţia română. Am ajuns într-o sală foarte mare în care se desfăşura un spectacol în cinstea Sfântului Nicolae şi a sfântului Padre Pio.
Organizatorii au întrerupt spectacolul la care participau mii de invitaţi din toată lumea, şi la care a concertat Albano, ca să anunţe că a sosit ,,Domnul Preşedinte”. În aplauzele tuturor, organizatorii l-au invitat pe scenă pe ,,Preşedintele Federaţiilor”, prof. Dr. Dorel Cosma. Mi-a săltat inima de bucurie pentru că un român a ajuns la o asemenea demnitate.
Pe tot parcursul evenimentelor am fost înconjuraţi de o căldură sufletească a gazdelor, rar întâlnită şi am constatat că ea vine din respect şi reciprocitate.
M-a încântat pe mine şi pe părintele protoireu, Vasile Beni, care ne-a însoţit, ca şi pe d-l prof. Pahone Pop, Preşedintele Fedraţiei Române de Folclor, precum şi pe ceilalţi participanţi, fenomenul de masă a evenimentului canonizării, cu oameni foarte liberi care îşi exprimau bucuria fiecare în felul lui.
Pelerinajul cu sfintele moaşte a fost de mai mare amploarea decât toate cele de la noi, cu excepţia sfintei Parascheva. Aceasta o scriu pentru cei ce blamează în presă cinstirea sfintelor moaşte, socotindu-ne deseori ,,mediavali”. Iată că şi ,,civilizaţii” occidentali au cultul moaştelor, şi încă mai bine dezvoltat şi pus în evidenţă şi fructificat.
La conferinţe, unde am prezentat temele prestabilite şi am purtat discuţii, m-a încântat modul în care ei văd prezenţa sfinţilor în lumea secularizată, prin opera de caritate, acţiune în care Statul sprijină Biserica în mod substanţial pentru a-şi îndeplini rolul ei de binefăcătoare faţă de cei în suferinţe. Am văzut numeroase spitale şi instituţii de caritate conduse de Biserică şi finanţate de stat şi de instituţii civile de caritate.
Sute de hoteluri pentru pelerini găzduiesc în fiecare an peste un milion de turişti. Magazinele sunt axate pe un singur brand, Padre Pio.
Am vorbit despre apostolicitatea Bisericii Ortodoxe Române, celor ce credeau că doar ei sunt Biserică Apostolică, arătându-le că Sfântul Apostol Andrei era fratele Sfântului Apostol Petru şi că şi Biserica întemeiată de acesta este una ,,Apostolică”, lucru pe care nu l-au combătut, ci, din contră, au afirmat că sudul Italiei este plin de relicve ale unor biserici ortodoxe bizantine din antichitate până în 1100-1200 când au fost catolicizate, după Marea Schismă.
Am văzut în ,,Monte Rotondo” numeroase peşteri ale călugărilor ortodocşi ai Sfântului Nicolae, identice cu cele ale călugărilor bessi de la noi, din Capadochia, din Pustia Skites din Egipt şi din Ţara Sfântă. Eu şi părintele Vasile Beni le-am vorbit despre un număr mare de papi ortodocşi care sunt cinstiţi în calendarul ortodox începând cu Papa Silvestru, din 2 ianuarie.
În ultima zi a festivităţilor de o foarte mare amploare, municipalitatea a acordat titluri şi diplome. Primarul nu a lipsit de la nici un eveniment şi nici autorităţile provinciei Bari.
Totul s-a desfăşurat doar în limba italiană, doar ca excepţie rară în engleză! De luat aminte!!!
Înainte de a-i fi acordat titlul de cetăţean de onoare marelui cântăreţ Albano şi unor mari personalităţi mondiale ştiinţifice din cercetarea antropologică, sociologică şi istorică, a fost chemat pe scenă ,,Domnul preşedinte”, aşa cum îi zic acolo toţi, prof. Dr. Dorel Cosma, lucru care ne-a emoţionat profund.
Celor care am conferenţiat, inclusiv părintelui Beni şi mie, ni s-au acordat ,,Placheta comemorativă San Goivanii Rotondo –Padre Pio” însoţită de certificatele şi diplomele aferente.
Ca o apoteozare a unui eveniment unic, în timp ce se petreceau ultimele evenimente la San Giovani Rotondo a venit o veste tocmai din Australia. Domnul profesor dr. Dorel Cosma a fost invitat să primească titlu de membru al Academiei Româo-Austaliene Vestea a fost confirmată oficial de către d-l Daniel Ioniţă, preşedintele Academiei Româno-Australiene, remarcând profesionalismul şi proiectele deosebite pe care domnul Dorel Cosma le-a iniţiat pornind de la Bistriţa pe toate meridianele lumii”.
Îndrăznesc şi eu să întreb şi să fac o propunere, la care cred că se vor adăuga semnăturilor multor bistriţeni:
Pe când recunoaşterea şi pe meleagurile pe care le promovează cu aşa de mare eficienţă peste tot în lume?!