Un an fără publicistul George Gelu Țâra

George Gelu Țâra s-a născut în 3 octombrie 1952 la Prundu Bârgăului, ca fiu a lui George și Gaftița, tatăl său fiind originar din comuna Gledin, care venind în Valea Bârgăului și lucrînd ca brigadier silvic, a adus aici numele unei străvechi familii, căsătorindu-se cu Gaftița, născută Moișan, provenind și ea dintr-o veche și cunoscută familie bârgăuană, realizând împreună o bogată gospodărie, mult apreciată de consăteni, având și o fiică, Lucia, născută în anul 1950, care a devenit o bine cunoscută farmacistă din Bistrița, căsătorită cu Tibi Axente, fiu al unui fost primar al comunei. Pregătirea școlară a lui George a început la școala din Prundu Bârgăului, unde a urmat clasele primare, gimnaziale și liceul, iar apoi a terminat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj.

Încă din studenție a intrat într-o intensă activitate literară, fiind redactor la revistele „Echinox” și „Napoca Universitară”, a fost membru fondator și actor cinic al grupului „Ars Amatoria”, alături de colegii lui Ioan Groșan, Lucian Perța și Radu G. Țeposu, care au devenit și ei importanți scriitori.

Înclinarea sa, deosebită, pentru literatură, la ajutat să înceapă o intensă muncă jurnalistică iar experiența lui a crescut și a reușit să abordeze cu mult success, diferite acțiuni culturale.

Prin repartiție, după terminarea facultății, a ajuns profesor de limba și literatura română la Școala Generală din comuna Băbăița, județul Teleorman, unde a lucrat 4 ani, aici având și câțiva dintre colegii lui de facultate, cu care făcea naveta, dar munca lui cea mai pasionată s-a realizat  după retragerea lui la București, unde a reușit să ocupe un post de instructor cultural la Centrul Universitar București   în Complexul Cultural Sportiv Studențesc „Tei” și apoi la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” din București, în perioada 1983-1990, timp în care activitatea lui a cuprins și o colaborare strânsă la revistele „Viața Studențească” și „Amfiteatru”.

După 1989 activitatea lui George Țâra se amplifică, devenind acționar la Societatea de presă „Cuvântul”, unde între anii 1990-1993 este secretarul general al revistei și redactorul șeful  la „Cuvântul de ambe sexe”, iar după 1993 ajunge Consilier editorial la „SC Grup V SRL” București, dar și la Serviciul Marketing al firmei „Jade Express” din București, precum și corespondent la Radio Europa liberă și BBC unde a avut o activitate deosebită.

În 1997 a hotărât să părăsească capitala întorcându-se în zona natală, unde ocupă pentru puțin timp funcția de director la „SC COMRAAL” Bistrița, dar nu își întrerupe activitatea publicistică, devenind membru fondator și redactor șef al cotidianului „Actualitatea B-N”, patronată de firma „Paper Dragon”, a lui Alin Bălan din Susenii Bârgăului, după care este încadrat la Centrul Județean pentru Cultură și Creație Populară Bistrița, unde George Țâra își desfășoară activitatea alături de un „grup de tineri excepționali”, împreună cu care realizează proiectul revistei „Zestrea”, care „a beneficiat din plin de harul preotului Nicolae Feier” (după cum subliniază G.Ț. fide Titus Wachsmann-Hogiu, în „Bârgăuani de top, o carte, incompletă, a spiritualității bârgăuane”, Karuna Bistrița, 2009).

Preotul și omul de cultură Nicolae Feier susține că „Antroponimul, Ţâra, ar putea veni de la ,,Terra”. Dar şi de la regionalismul bistriţean, ,,o ţâră”, adică, ,,puţin”. O ţâră de ţărână ne-a lăsat spre neuitare, căci zice poetul ,,Pământ avar! I-aşa puţin din tine-n noi / Şi-ţi ceri puţinul înapoi”, chiar în ziua în care s-a născut, 3 octombrie 1952 - 3 octombrie 2017, în apropierea sărbătorii Închiderii pământului, numită în vechimea romană, ,,Demete Terra” (…) şi-a mai aprins o stea în ceruri, după ce s-a stins în suferinţă îndelungată aici, pe pământ, printre noi. O suferinţă a durerilor facerii am simţit totdeauna când îmi povestea prietenul meu, profesorul şi publicistul de excepţie, George Ţâra, despre proiectele şi realizările sale intelectuale de marcă.”

Profesorul Vasile Filip scrie că „George a fost un om pe care n-aveai cum să nu-l iubeşti. Un om de-o inteligenţă inepuizabilă şi de-o cuceritoare, perpetuă (cel puţin aparent) relaxare, mereu tentat de calambur, de a lăsa să alunece lucrurile grave în registrul comic, fără stridenţe, însă. Un umor ce numai din imensa iubire de oameni poate izvorî, comparabil cu al lui Creangă, l-a însoţit până în ultimele zile de viaţă. Destul de târziu am înţeles că pentru el acest umor era scutul şi masca unei ascunse şi autentice sensibilităţi. Toate acestea le-a luat cu sine. Nu le-a pus, decât arareori, în pagină scrisă. Le-a dăruit mai ales celor din preajmă, cu o generozitate ce semăna, adeseori, cu risipa de sine.”

Victor Știr scria despre George Ţâra că avea un spirit critic rar, era un comentator de literatură cu un lexic specializat de critic şi o intuiţie a textului pentru care era respectat în rândul scriitorilor, „diagnosticul” pe care îl rostea fiind de fiecare dată argumentat. Prezentările de carte pe care le-a rostit, scrise şi adunate, ar fi putut constitui una sau mai multe cărţi, dar această latură a activităţii literare nu a constituit o prioritate pentru George Ţâra. După cum ne-a transmis prietenul său dr. Gavril Ţărmure, avea pregătită o carte despre Ion Creangă şi opera sa, care trebuia să fie cartea vieţii sale, dar nu a mai apucat să împlinească acest proiect. Rămâne, în amintirea celor care l-au cunoscut, omul bun, generos, inteligent, atât de modest şi luminos.”

            Activitatea lui George Țâra era foarte extinsă, mai ales în domeniul presei, fiind editorialist la „Grup Pres Transilvania”, Șef Birou Presă al PNȚCD și director al ziarului „Dreptatea”, serie nouă, redactor șef al revistei  „Campus”, editată de UBB-Cluj, secretar general de redacție al revistei „Eco Terra”, sub patronajul SC ICPE Bistrița și UBB Cluj-Napoca.

George Țâra a fost căsătorit cu Anca Maria, născută Toderică, absolventă a Facultății de Filologie din București, împreună cu care au o fetiță Smaranda, studentă.

Activitatea lui a continuat la Bistrița, în cadrul societății RAAL  și a centrului Județean de Cultură Bistrița Năsăud. unde a desfășurat o bogată activitate culturală, colaborând la unele reviste centrale, între care „Dilema Veche”, dar și  participând la numeroase întâlniri cu scriitorii veniți din afara județului Bistrița-Năsăud, în marea lor majoritate foarte bune cunoștințe ale lui și mulți dintre ei buni prieteni, care îl apreciau foarte mult, George Țâra fiind unul dintre criticii literari importanți, care participa la diferitele lansări de carte din instituțiile culturale ale județului, precum Centrul Județean de Cultură, Societatea de Concerte Bistrița”, cu numeroase evenimente cultural desfășurate la Sinagogă, precum și în cadrul  Biblioteci Județene „George Coșbuc” și a cercurilor literare  bistrițene, de cele mai multe ori prezența lui la aceste manifestări era activă, susținând numeroase discursuri și valoroase comentarii, care, deși unele au fost înregistrate și filmate, au rămas foarte puține scrise, fiind doar amintite în presă locală.

După o lungă și grea suferință, George Țâra a trecut la cele veșnice, chiar în ziua sa de naștere, în 3 octombrie 2017, de când a și trecut un an fără dragul nostru consătean, aflat în floarea vârstei și posesor al unui imens material literar care din păcate nu a fost publicat, și care ar fi urmat  să producă o adevărată  acumulare de lucrări și opere literare importante care au rămas nerealizate, a rămas numai o mare durere a familiei, a prietenilor și a cunoscuților săi,  prin despărțirea nedorită de omul, deosebit, care a fost George Gelu Țâra, cel pe care mulți dintre noi nu îl vor mai putea uita. Dumnezeu să-l ocrotească și să-l aibă în pază.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]