La noi

Un ministru inocent

Mă refer, desigur, la conducătorul Ministerului (ne)Educaţiei şi (lipsei) de Cercetare.

Despre viziunea guvernanţilor privind învăţământul românesc, de pe toate palierele (de la grădiniţă până la universitate), porneşti, inevitabil, de la Cotroceni, unde locatarul ei a afirmat, cu nonşalanţă (n-am spus cu iresponsabilitate), că şcoala românească scoate doar tâmpiţi. Aserţiunea aparţine unui om care, cu câţiva ani în urmă, la dechiderea anului şcolar dintr-un liceu bucureştean, recunoştea, la microfon, că a fost un elev mediocru, dar – hă!hă! – iată, e preşedintele României. Obsesia preşedintelui României, cât şi a (normal) marelui mititel Boc este de a făuri un învăţământ care să scoată oameni performanţi pentru muncă. Ei bine, eminentul Andrei Marga – fost ministru al învăţământului, actualmente rectorul Universităţii Babeş-Bolyai – afirma recent, pe un post de televiziune, că o asemenea viziune despre rolul şcolii în viaţa unei naţiuni era un principiu obsedant al ideologiei naziste (!).

Acum, să coborâm la nivel guvernamental: Dl. Funeriu, ministrul şcolilor din România (al nu ştiu câtelea urmaş al lui Spiru Haret; o fi ştiind de el?) pentru mine, dascăl cu ”state” vechi la catedră, s-a descalificat în clipa când, dezinvolt, a declarat în public că n-a văzut profesor să moară de foame. Zburătăcirea lui pe meridiane, cu şederi prin impresionante instituţii de învăţământ şi cercetare, se vede că i-au atrofiat organele de… percepţie a realităţiilor din propria lui ţară. Habar nu are ce se întâmplă în teritoriu, iar consilierii lui îl joacă pe degete. Intenţiile lui de (cică) reformă în învăţământ ţin mai degrabă de ficţiune (o fi scriind şi proză cumva?)

Probabil, din această ignoranţă se iscă şi atitudini, afirmaţii, care îl fac confuz, agramat, cinic şi orgolios, ca o Coana Chiriţa (vezi Alecsandri) ajunsă în guvern.

Apoi, e de remarcat cât de armonios coabitează ministrul cu purtătoarea lui de cuvânt, Coana Vergu. Apariţia ei la televizor este realmente iritantă. Din cel puţin două motive: vocea aceea răguşită, ca de plutonier, mai degrabă croncăneşte şi nu opinează. Iar modul în care aplică pemperşi şefului ei e de-a dreptul penibil. Ca gazetar, d-na Vergu avea idei persuasive, avea şi stil; acum, ca lucrător la minister, are doar papagal.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5