Un poet „răstignit pe cuvinte“

Ioan Vasiu

Menuţ Maximinian, absolvent al Facultăţii de Litere, de la Universitatea Babeş-Bolyai, cu masterat în Etnologie la Universitatea de Nord din Baia-Mare, este autorul unor volume de versuri, dar şi un apreciat jurnalist din Bistriţa. Recent am avut fericita ocazie să-l întâlnesc în biroul său de la redacţia cotidianului „Răsunetul“, principalul ziar ce apare în judeţul Bistriţa-Năsăud, pe care îl conduce cu dăruire şi profesionalism. Cu acel prilej mi-a dăruit volumul său de versuri, intitulat Noduri în haos, tipărit în anul 2012 la Editura Eurobit Timişoara.
Menuţ Maximinian scrie poezie cu uşurinţa unui poet talentat, care ştie să exprime, cu o dezinvoltură de invidiat, deopotrivă, bucuriile şi necazurile vieţii de zi cu zi. Versurile sale oglindesc realităţile unui cotidian, zbuciumat adeseori.
Sinceritatea, căldura, claritatea discursului liric şi nu în ultimul rând frumuseţea unor metafore, sunt doar câteva din calităţile poeziilor sale incluse în acest minunat volum. Pentru exemplificare citez: „Sfârcurile mugurilor tresar. / Vine primăvara, o simte calul alb... / Pe uliţa din capătul de sus al lumii, / Oamenii îşi leapădă cojocul vorbei.“ (Printre noi - pag.58) sau „Dacă biblioteca ar fi o cruce, / M-aş răstigni în cuvinte, / Aş sta nopţile între cărţi, / Să le fac zile întru silabe.“ (Părintele - pag.78).
Menuţ Maximinian scrie cu aceeaşi dezinvoltură despre „aur şi lacrimi“, „vremea munţilor“, „zidul vieţii“, „urmele sfinţilor“, „oile Raiului“ sau despre „iernile pierdute“. Mişcându-se în voie prin „imperiul“ limbii române, poetul ne oferă emoţionante poezii care par adevărate rugăciuni, rostite în şoaptă: „Doamne, dă-mi puterea de a mă ridica, / Dă-mi o parte din fericirea îngerilor Tăi, / Dă-mi şansa de a alege calea, / Tu, Doamne, dă-mi paşi aici, acum...!“ (Altfel de suflet - pag.72).
Nu am lecturat alte volume de versuri scrise şi publicate de Menuţ Maximinian, dar mi-am putut da seama, după ce am lecturat poeziile grupate în volumul la care fac referire, că poetul din Bistriţa relevă, fără îndoială, maturitate şi tenacitate, dar şi o claritate şi sobrietate, de invidiat, nu puţine dintre ele trădând un patriotism ce-i face cinste: „Dacii ne-au dat putere, / Şi trăinicie, şi veşnicie, / Şi munţi bogaţi. / Mâinile asprite de muncă şi soare / Sunt mângâiate de zei. / Pe calea vechilor aurari, / Răsar speranţe.“ (Ţărâna - pag.5).
Exponent al tinerei generaţii de scriitori ce reuşesc să se impună tot mai mult în peisajul literar al contemporaneităţii, Menuţ Maximinian este, în acelaşi timp, un binecunoscut şi apreciat jurnalist . Şi subliniez încă o dată acest lucru.
Scrierile sale au fost bine primite de criticii literari care s-au aplecat asupra volumelor tipărite începând din anul 2004 şi până în prezent.

Preluare din publicaţia Palia Express, nr. 780

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5