Un slujbaş ce şi-a onorat statutul:D-l Ioan Moldovan

Este născut la 14 noiembrie 1913, peste câteva zile urmează să-şi aniverseze împlinirea unei frumoase şi destul de rare vârste, cea de…….. 96 ani şi să-şi facă debutul în cel de al 97-lea an de viaţă.

L-am cunoscut în urmă cu câteva decenii, la debutul activităţii profesionale. Era o personalitate recunoscută şi apreciată, o adevărată autoritate în domeniul administraţiei unităţii noastre teritoriale. Deşi poziţia ierarhică, pregătirea sa conferită de absolvirea Facultăţii de ştiinţe juridice şi de administraţie din cadrul Universităţii Bucureşti, anterior şi a unei şcoli de notari precum şi experienţa profesională vastă i-ar fi permis să ne trateze pe novicii în profesie de sus de la nivelul funcţiei deţinute, cum era în practica vremii, ne era foarte apropiat, un om tare cumesecade şi de omenie, ce excela la capitolul bună cuviinţă şi cumpătare. De aceea, poate îndrumările şi sfaturile sale înţelepte le receptam întotdeauna cu foarte multă atenţie şi le urmam cu sfinţenie, iar toţi le consideram adevărate litere de lege. Avea de altfel şi un mod original de a ne pune la treabă în sensul că organiza simulări prealabile în care erau clarificate toate aspectele ce puteau să apară în procesul aplicării legii, uşurându-ne foarte mult treaba, iar în aceste condiţii a lucra sub îndrumarea sa devenea o adevărată plăcere.

Activităţile comune desfăşurate câţiva ani mai târziu mi-au reconfirmat şi întărit aprecierile iniţiale. Întradevăr, d-l Ioan Moldovan a fost şi a rămas în întreaga sa perioadă activă, ce a însumat peste 40 ani, un funcţionar public model, indiferent de nivelul ierarhic în care a activat, începând de la funcţiile de şef al secţiei secretariat ( 1950-1956), secretar al Consiliului raional Bistriţa (1956-1968) şi până la cea de secretar al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud,(1968 – 1977) şi-a onorat în mod exemplar statutul, s-a considerat şi s-a aflat mereu în slujba cetăţeanului. L-am admirat şi preţuit pentru receptivitatea, atenţia, minuţiozitatea şi sensibilitatea cu care trata problemele oamenilor, indiferent de vârstă, pregătire, categorie sau poziţie socială. Tuturor încerca să le vină în ajutor, fie că era vorba de categorii sociale defavorizate: minori ce aveau nevoie de ocrotire, văduve, persoane cu nevoi speciale, oameni cu greutăţi, fără slujbe, fără surse de venit, fără un acoperiş deasupra capului, ori care se confruntau cu evenimente, situaţii şi probleme deosebite şi până la instituţii social-culturale (şcoli, grădiniţe, dispensare, instituţii de cultură). Acorda prioritate comunităţilor mari, dar nu uita niciodată, având chiar o anumită slăbiciune pentru cele din localităţile mici şi izolate, cărora încerca să le vină în ajutor, în principal prin propuneri temeinic fundamentate pentru dirijarea de disponibilităţi financiare destinate executării lucrărilor de infrastructură, introducerii sau extinderii reţelelor electrice şi de telefonie. Niciodată nu spunea : Nu !. Pentru dumnealui nu exista: Nu se poate !. Chiar atunci când nu era în măsură să dea solicitantului răspunsul aşteptat, lăsa totuşi omului măcar o mică speranţă:”o să vedem !”, “să analizăm !”, iar de fiecare dată se documenta, se zbătea, găsea argumente legislative, economice, sociale, morale venea cu soluţii, ce erau de regulă însuşite şi acceptate de factorii decizionali. Investea multă încredere în subalterni, pe care îi consulta de fiecare dată în procesul îndeplinirii sarcinilor, obligându-i astfel indirect să se documenteze continuu în domeniile de responsabilitate pentru a fi utili în procesul de fundamentare a actelor administrative prezentate spre adoptare forurilor de conducere colectivă. Nu întâmplător, în perioada sa activă, la controalele de legalitate efectuate de la nivel ierarhic, în judeţ nu s-au constatat niciodată acte administrative ilegale ori inoportune.

Fascinat de comportamentul şi trăsăturile sale admirabile de caracter am încercat să stabilesc resorturile şi să înţeleg cadrul social în care s-a format şi modelat comportamentul acestui minunat om.

Am constatat că greutăţile nu l-au ocolit încă din fragedă pruncie. N-a avut nici măcar bucuria de a-şi cunoaşte tatăl, care a murit într-un spital din Munkacs în perioada primului război mondial în timp ce era incorporat în armata austro-ungară.

După absolvirea Şcolii de notari de la Lugoj şi practicarea o scurtă perioadă a acestei profesii, a urmat Şcoala de ofiţeri de rezervă de artilerie la Craiova. În anul 1941 a fost mobilizat pe front cu gradul de locotenent activând în cadrul Regimentului 1 artilerie moto cu care ulterior a luat parte la operaţiunile militare de la Odesa, Cotul Donului şi Stalingrad. În luptele de o mare încrâncenare, ce au dus la lichidarea încercuirii de la Stalingrad, a căzut prizonier. În lagărele de la Oranki şi Mănăstirea, dincolo de oraşul Gorki, a avut parte şi a trebuit să suporte condiţiile grele ale captivităţii. N-a uitat mai ales prima noapte, pe care a fost nevoit să şi-o petreacă pe scările unei magazii supraaglomerate, unde n-a mai avut acces, suferind degerături grave. A revenit la ai săi abia în…………… noiembrie 1946 !.

Pentru faptele sale de arme, prin Ordinul de zi nr.14 din 14.09.1941, i s-a conferit Ordinul « Coroana României cu Spade clasa a V-a « şi Panglică de Virtute Militară.

Urmările suferinţelor îndurate în acea perioadă le resimte destul de acut de vreo câţiva ani încoace, iar din această cauză e nevoit să convieţuiască într-un spaţiu destul de limitat cuprins între: cameră – balcon şi balcon - cameră.

În pofida acestei situaţii şi stării fizice precare, vrednicul slujbaş şi destoinicul veteran de război a rămas aşa cum a fost din totdeauna un om de un optimism molipsitor, de o luciditate şi înţelepciune de invidiat, care ştie să preţuiască şi să se bucure de fiecare clipă a vieţii. Îşi menţine tonusul dezlegând aproape zilnic cuvinte încrucişate, citind presa, audind ştirile la televizor sau discutând cu câte un vizitator sporadic, care nu-şi uită magistrul şi îi mai trece din când în când pragul.

În calitate de beneficiar a îndrumărilor şi sfaturilor sale înţelepte exprim distinsului om de mare omenie şi bunătate şi eruditului profesionist Ioan Moldovan cu prilejul aniversării zilei sale de naştere întreaga gratitudine şi totodată mă alătur tuturor celor ce-l stimează, respectă şi preţuiesc pentru a-i adresa sincere şi călduroase urări de bine şi sănătate odată cu tradiţionalul La mulţi şi fericiţi ani !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5