Un timp snob

Spre deosebire de confrații într-ale condeiului, nu am reușit (pentru că nu-mi place?) să scriu texte direct la computer. Ce să zic apoi că și cele primite pe e-mail îmi displace să le citesc pe ecranul calculatorului.
Adevărul e că, începând încă din junețe să… compun proză, așa m-am obișnuit, ca manuscrisul să fie, precum zice neologismul: scris cu mâna.
La recentele cărți am prins obiceiul (și dorința!) ca înainte de a fi cules pe minunea electronică, mai întâi să dau manuscrisul unei colege, spre lectură, nu atât pentru opinii pe seama „capodoperei”, cât pentru a-mi sesiza gafe, neglijențe ale scrisului. Are un ochi „afurisit”, iar „ghearele” creionului său sunt efectiv benefice, căci sesizează imediat neconcordanțe ale timpurilor verbale, redundanțe, gafe lexicale, cuvinte scrise neatent (în graba pixului). Așa am procedat și cu recentul încheiat manuscris al unui roman.
Dar i-am observat și eu „o meteahnă”, privind timpurile verbale ale trecutului. Am și discutat cu ea pe tema aceasta și recunoaște că, la rându-i, nu și-a dat seama de aceasta: nu agreează perfectul compus, preferând mai mult ca perfectul (e profesoară de franceză, deci „plus que parfait”), încât, mereu-mereu, fără justificare, a intervenit, „sancționându”- mi perfectul compus, pe motiv de concordanța timpurilor („deformație” dinspre limba lui Voltaire).
Și, la un moment dat, am avut următorul gând: Omul simplu, fie de la oraș, fie de la țară, folosește acest timp al trecutului? Am dat telefoane, am stat de vorbă pe stradă: Celor solicitați li s-a părut eventual amuzant interesul meu pentru așa ceva, acum, când țara etc.
Alt gând: Să văd un volum din opera lui Eminescu. Am cercetat câteva cu scrierile sale politice din perioada 1883 – 1885. Nici poveste de mai mult ca perfectul! Nu „fusese”, ci „a fost”; nu „opinase”, ci „a opinat” etc.
Concluzia mea: Acest timp al trecutului a intrat în uzul diurn relativ recent, probabil ca urmare a lecturilor cărților de beletristică (S-o recunoaștem: Au fost vremuri când s-a citit pe rupte!). De ce ? Din snobism. Deci: din dorința unor oameni (iată, din ce în ce mai mulți) de a se distinge, a epata, a etala maniere împrumutate, fără discernământ, fără a fi nevoie, dintr-un mediu care li s-a părut mai distins, mai la modă, mai original.
Fie! Dar nu pentru mine…