Un tur al Cernăuțiului

Dimineață am luat micul dejun la hotel, după care la orele 10.00, reprezentantul organizatorilor, dl Gheorghe Ungureanu, ne-a preluatși am făcut un tur al Cernăuțiului. Primul popas era stabilit la Cimitir pentru a merge tot grupul la mormântul lui Aron Pumnul. Ne-am învârtit în jurul intrării în cimitir și pentru că nu am găsit loc de parcare pentru autocar am fost nevoiți să trecem peste acest obiectiv. Era un frig de nedescris și trăgea un vânt cu colți Siberieni, de ziceai că nu ai nimic pe tine, așa de ascuțit era. Trecea prin haine fără nici o milă. De aici ne-am îndreptat către Universitatea din Cernăuți. O construcție de o frumusețe arhitecturală rar întâlnită. Nici acest obiectiv nu am reușit să-l vizităm în interior, din același motiv, că nu am găsit loc de parcare și am fost nevoiți să trecem galopant prin curtea acesteia admirând, pe un frig intens, arhitectura exterioară. Ne-am îmbarcat urgent în autocar și ne-am îndreptat spre locația unde urma la orele 12.00 să bată gongul celei de-a 23-a ediții a Festivalului ,,Mărțișorul-2018”. Cu mare dificultate am reușit să găsim o parcare în apropierea Centrului Regional de Educație Estetică ,,Tineretul Bucovinean” din Centrul Cernăuțiului. Ne-am deplasat spre acest edificiu pentru a lua contact cu spațiul în care urma să susținem programul nostru artistic.
După aceasta am mers pe jos tot grupul să servim masa la cantina Școlii Gimnaziale nr.6 Alexandru cel Bun din Cernăuți, școală cu predare în limba română, unde ne-a întâmpinat directorul Ignat Ivan Avrelovici, care ne-a urat un bun venit în școală și după ce am servit masa, am vizitat Școala. Am rămas impresionat de modul cum este organizată școala de la clasa I-a la a VIII-a, cum sunt dotate sălile de curs. În fiecare clasă, pe lângă mobilierul clasic, am observat Laptop-uri cu ecrane așezate deasupra tablei.
Legat de situația școlilor românești din zonă l-am întrebat pe director despre acest aspect, mărturisindu-ne că într-adevăr situația este foarte grea. Presiunile vin din zona politicului și chiar din partea unor conaționali români. Se fac presiuni asupra conducerii școlilor și totul depinde de puterea fizică și psihică a acestora, dacă rezistă la aceste presiuni, dacă nu unii demisionează și de aici începe răul să lucreze. Se instalează conduceri de origine ucraineană și după asta vă dați seama ce urmează. În final directorul Ignat Ivan Avrelovici, ne-a întărit speranța prin afirmația că atâta timp cât el este director și cât va fi în continuare ne-a asigurat că școala nu este în pericol. Este singura școală cu predare în limba română în Cernăuți, la o populație de 240 000 de locuitori.
Directorul ne-a mai făcut o mărturisire despre unele aspecte cu care se confruntă în școală și cel mai periculos este faptul că din ce în ce mai mulți copii nu știu vorbi limba română, ceea ce creează mari probleme nici nu acceptă să vorbească sau să vrea să învețe în limba română. Și spunea că acesta este pericolul cel mai mare pentru dispariția școlilor cu predare în limba română și nu schimbarea conducerilor acestora. Desigur că ambele probleme conjugate duc la acel rezultat nedorit. Cred că defapt , aceasta este strategia autorităților politice și administrative care nu permit naționalităților conlocuitoare accesul la unele drepturi minime de a putea să se exprime în limba lor maternă prin presă scrisă, presă vorbită sau televiziuni. Și atunci dacă totul se desfășoară doar în limba oficială obligatorie, succesul minorităților este minimal , într-o țară în care nu există nici cel mai mic respect pentru aceștia.
În grabă m-am despărțit de directorul acestei școli, pentru că grupul nostru ieșise de la masă și trebuia să ne îndreptăm spre locația unde urma să participăm la marele spectacol dedicat ,,Mărțișorului”. Mai aveam multe nelămuriri de lămurit cu acest om care ne-a povestit cu multă sinceritate și deschidere cât de greu rezistă în fruntea acestei instituții, încheind prin a ne încuraja că nu îi este frică și că nu are nici un motiv să se retragă.
A consemnat, Al. Câțcăuan