Un vecin mă trage de mânecă (2)

Mai degrabă vecinul mă trage de limbă pe seama fenomenului snob al utilizării anglicanismelor în limba română, câtă vreme, de multe ori vocabula necesară există deja în limba noastră și nu mai are nevoie de o dublură, pe care majoritatea covârșitoare a semenilor noștri nu o cunosc (dar, din sfială, simulează că o înțeleg).
Să ne înțelegem: au intrat în rostirea curentă cuvinte de această origine de multă vreme, în bună măsură fiindcă nu și-au găsit sinonim la noi: miting, schi, aut, pentalty (până când comentatorul de fotbal zice „arbitrul acordă lovitură de pedeapsă de la 11 metri”, jucătorul a terminat de marcat golul), „sfetăr” (popular, pentru „jerseu”), „whiskey” (lui moș Vasile îi place să-l pronunțe șugubăț „visichi”), „stewardesă” (interesant că denumirea acestei îndeletniciri e mai lungă în pronunție la francezi: „hotesse de l,air” , refuzând varianta engleză „stewardesă”). Da, dar…
De ce, mai nou, „misiunea holy fire”? „ grădinița happy kinder”?, „funcție lock”? „dans vogueing”?, „milioane de recall-uri”?, „după ce doi hackeri”?, „problemă de soft”?, „un simplu update”?, „un stick USB”?, „să facă o upgradare”? Pentru că așa e șic…
Remarc câteva cuvinte în vogă și care, presupun, produc plăceri pe șira spinării și în sinapsele creierului de semianalfabet. Pentru un om cu mintea echilibrată, „cool” înseamnă: răcoros, rece, calm (oricum, nu va zice „Brr, ce vreme cool !”). Nuuu! Tineretul nostru (mai ales), superinstruit (?...) dorește să epateze, folosindu-l mai cu seamă cu înțelesul de „modern”, de „noutate fermecătoare”, „minunat”: „Vai ce cool arată brățara ta!”; „Ce gusturi cool are el în alegerea pantofilor !” (Vecine, ai înțeles, nu ?) ; „Ce răspuns neașteptat de cool a dat !”
Sau „look”: „Te-ai tuns? A, ce bine ți-ai schimbat look-ul !” (Vecine, să-ți explic: adică înfățișarea). „O, ce look (privire) intens îmi aruncă!”. Apoi, „tendință” e un cuvânt obosit, desuet, sună mai impresionant „trend”: „Această manifestare are acum un trend mai tentant”. (Tii, ce exprimare elevată!).
Sau: „job”; adică (stimate vecine): ocupație, îndeletnicire, serviciu, treabă. Deci: „Mi-am găsit un job bine plătit.” (E mai convingător să zici așa și nu „serviciu”, e mai…mișto.); „În vara asta nu am vrut să am vreun job.”
În curând, vecine, este un concert la noi, te invit, plătesc eu. Vor participa Gojira&Planet H, Quba, CDj Team, Dj Twist, Dj Necs, Marwan (Dua). Va fi cool ! Ia-ți și nevasta.
Sunt și englezisme (oarecum recente), care sunt preferate pentru scurtimea pronunției: „Am plătit „cash” (cu bani lichizi, nu prin card sau cec). În loc de „gumă de mestecat” se preferă „chewing-gam” (țiganii pronunță „ciungă”).
Și încă ceva: Dacă până acum literele k, y și w rareori le vedeai ițindu-se în vreun neologism, acum încep să aibă o frecvență din ce în ce mai vioaie în ortografia noastră. Încerc să-mi închipui cum ar scrie un cosmopolit degradat, următoarea propoziție: „Way, w-atzi skulat kam dewreme akuma !” Ce minunat peisaj literal ! Așteptăm, nu-i așa, vecine ? un nou Alecsandri cu o nouă Coană Chirița.