Un Voievod al Bârgaielor - Dumitru Ciupa !

Pe Dumitru Ciupa l-am cunoscut în vremuri mai bune! Adică pe atunci când România era Republică Socialistă iar Bistriţa era - ca şi acum- un fel de capitală a folclorului românesc! Era mai bine atunci pentru că... ne era mai bine! Eu eram tânăr locotenent cu bastonul de mareşal în raniţă şi cu lumea la picioare (evident că aşa mi se părea mie doar!) iar Mitruţ Ciupa fermeca cu cavalul şi cu fluierul lui minunat spectatorii de pe toate coclaurile Patriei! Tânăr, extrem de talentat, de la mama natură cum se spune, Mitruţ era sarea şi piperul vestitei Orchestre populare Bistriţa care activa la Consiliul Judeţean al Sindicatelor. Ce ne păsa nouă pe atunci de vremuri ? Ce ne interesa pe noi pe atunci de mersul lumii? Eram tineri şi asta ne ocupa tot timpul. Omul acesta, artistul acesta mi-a fost drag de la începuturi. Era ca un brad falnic coborât de pe la fel de falnicele bârgaie...Mereu cu zâmbetul pe buze, avea la brâu unu sau două fluiere, iar in...raniţa sa de artist pur sânge purta cavalul străbun şi, adesea, un taragot de sunetele căruia era tot mai fascinat.
Anii au trecut, lumea s-a schimbat şi odată cu ea s-a schimbat dramatic şi lumea noastră interioară! Dumitru Ciupa a transformat însă prin trudă multă numele său în renume. Fluierul lui este cam unic la ora aceasta pe străbunele meleaguri româneşti sub orice stăpânire ( administrativă!) s-ar afla ele, cavalul lui Mitruţ plânge sau râde aruncând o ploaie de stele peste sufletele şi peste inimile care-l ascultă fermecându-se, iar taragotul lui Mitruţ Ciupa, asemenea taragotului unui alt Mitruţ celebru din Groşii Ţibleşului, a intrat în galeria selectă a artiştilor Neamului Românesc.
Dumitru Ciupa este un om iubit de Bunul Dumnezeu! Dumitru Ciupa este ca sămânţa cea bună semănată în loc mănos! Pe oriunde a trecut în viaţă a dat roade bogate, a bucurat minţi şi suflete. A fericit oamenii cum se spune!
Dacă omul acesta s-ar fi născut la locul şi în momentul potrivit l-ar fi pus în umbră până şi pe hâtrul Ion Creangă cu cimiliturile şi poveştile lui - născocite sau reale- dar spuse cu un talent uimitor!
Dacă timpurile copilăriei lui i-ar fi fost favorabile, Mituţ ar fi fost azi un istoric, un om de ştiinţă, un autor de tratate de istorie despre Neamul Românesc scrise cu rigoarea ştiinţifică demnă de un savant şi cu patosul unui român adevărat pentru care binele Naţiei lui este suprema raţiune de a exista pe acest pământ!
Fiecare om are un destin ''numai al lui'', un drum, o Cale proprie în această viaţă şi alte 99 de Căi posibile cândva dar pierdute definitiv...Adesea gândurile noastre ne poartă pe potecile ispititoare ale vreuneia dintre cele 99 de căi pierdute! Nu ştiu de ce îmi închipui, gândind la Mitruţ Ciupa, că dacă Bunul Dumnezeu i-ar permite să mai aleagă odată, singur, o cale din cele 99 iluzorii, el ar fi ales negreşit aceeaşi cale pe care a sfinţit-o prin trudă cinstită în această viaţă. Adică ar fi desţelenit ogorul sfânt al cântecului popular cu plugul al cărui brăzdar ar avea la capete fluierul şi cavalul la mâna stângă iar taragotul la mâna dreaptă...
Dumitru Ciupa nu este un... oarecine! Dumitru Ciupa este un om adevărat, un caracter adică, sculptat în stejar. Dumitru Ciupa este, în mod egal însă un artist unic. Forţa lui vine din talentul înnăscut şi mai ales din alcătuirea firii sale artistice din elementele primordiale ale autenticului: naturaleţea isvorâtă din străfundurile firii omului simplu şi sinceritatea rostirii şi rostuirii artistice. Repertoriul lui Dumitru Ciupa este unul original şi originar! Fluierul lui Mitruţ se tânguie duios, plânge sau râde din toţi rărunchii ţinând parte când ciobanilor veseli sau îngânduraţi, când blândelor oi ale turmei bogate, când - mai ales! - mieluşeilor rătăciţi prin smârcurile bârgaielor... Cavalul fermecat al artistului nu este atât un instrument muzical cât un tărâm fermecat in care sufletele noastre găsesc alinare şi se umplu cu speranţe...
Artist adevărat fiind, plămădit din fluier şi din caval, Dumitru Ciupa, ca orice ''suflător'' are şi o dragoste... mărturisită: taragotul! Pe cînd era lumea lume, adică prin anii în care ne-am cunoscut noi, taragotul era o atractie neasemuită pentru Mitruţ. A muncit atâta, a tras de el atâta (de el şi de...taragot!) încât, în timp şi-a însuşit cu măiestrie tainele acestui instrument cu care turmele de oi de pe Bârgaie nu s-au obişnuit însă niciodată! Dar Mitruţ cântă minunat la taragot! Prin tehnica pe care o foloseşte, prin felul în care simte el curgerea cântului, prin mesajul evident sau doar sugerat al fiecărei melodii, prin trăirea strict personală a cântecelor, prin însăşi alegerea lor, Dumitru Ciupa este ... Dumitru Ciupa! Un bârgăuan pur sânge un mare artist care înainte de a fi orice este un român adevărat. Mi-e drag de el şi îmi închipui că toată lumea îl iubeşte. Scriu aceste rânduri ca şi cum mi le-ar dicta miile de admiratori pe care îi are acest om, acest artist adevărat cu care avem onoarea de a fi contemporani.
Melodiile lui Dumitru Ciupa ne spun că viaţa este frumoasă şi că trebuie trăită!
Melodiile lui Dumitru Ciupa ne spun că munca este binecuvântată şi izbăvitoare şi că trebuieşte îndelung respectată...
Melodiile lui Dumitru Ciupa ne spun că dragostea, doar ea-i nemuritoare şi întrece orice tezaur omenesc din câte au fost şi vor mai fi sub soare...
La mulţi ai Mitruţ, Bunul Dumnezeu să te binecuvânteze până la adânci bătrâneţi!