Unde vă este ruşinea?

Moto: „Am fost minţiţi cu nonşalanţă

Când ne-aţi promis lapte şi miere

Credeam c-aduceţi bunăstare

Nu sărăcie şi durere” (Autorul)

Cu mulţi ani în urmă, în anii copilăriei mele, când cineva făcea o faptă nesăbuită (iar acest lucru se întâmpla extrem de rar), satul copilăriei mele fierbea şi avea loc acea judecată tacită ce se făcea în fiecare casă, iar verdictul dat era unul singur: „este un (o) neruşinat (ă) şi nu se teme de Dumnezeu şi de oameni”. Când cineva întâmplător ajungea în faţa judecăţii semenilor, acea persoană se putea considera exclusă din comunitatea satului şi trebuia să dispară pentru totdeauna din faţa sătenilor pentru ruşinea adusă comunităţii. Era un verdict aspru dar purificator.

Peste ani, noi, acei copii ce priveam cu ochii copilăriei faptele respective, am ajuns părinţi şi bunici şi am ajuns zilele să judecăm după aceleaşi principii ancestrale, faptele reprobabile din jurul nostru, care sunt tot mai dese.

Un exemplu au fost faptele reprobabile din Parlamentul României din 15 iunie 2010, în urma cărora majoritatea românilor au fost condamnaţi la sărăcie şi la disperare.

A fost luată bucăţica de pâine din gura pensionarului, a fost luată cu neruşinare sticluţa cu lapte şu scutecul copilului, i-a fost diminuată drastic pâinea bugetarului.

- Nu vă temeţi de Dumnezeu şi de oameni?

- Până aici v-a dus nesăbuinţa şi incompetenţa?

- V-aţi îmbogăţit adânc mâinile în buzunarele ţării şi nu v-aţi ştiut opri până nu le-aţi golit.

- Ne-aţi condamnat la sărăcie lucie, ne-aţi condamnat la moarte!

- Aţi transformat România, o ţară frumoasă şi bogată, în „Etiopia Europei!”

- Aţi venit cu toţii ca un blestem după ’89 şi aţi hoţit tot ce se putea hoţi în ţara asta!

- Milioane de români şi-au luat câmpii din faţa voastră şi au plecat să trudească la străini spre cele patru zări.

- Sunt mai tineri şi mai speră să-şi găsească un rost robind printre străini, iar noi, cei bătrâni, aşteptăm eşafodul băsescian…!

- V-aţi transformat în TERMONATORII neamului nostru!

Noi cu ce v-am greşit că am muncit o viaţă aşteptând să întindem cum putem săraca bucată de pâine a bătrâneţii?

- Dumnezeule! Nu vă duce mintea să vedeţi unde ne-aţi adus?

- Când am scăpat de Ceauşescu am zic că „am scăpat de Dracu’, dar se vede că mică ne-a fost bucuria pentru că „am dat de Tat’so!”

- Să vă luaţi câmpii şi să nu mai aşteptaţi o altă judecată a poporului pentru că ne-aţi făcut săraci în ţară bogată.

Să vă fie ruşine!

STEP

(Pensionarul disperat)

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]