În urmă cu 40 de ani, am trăit 55 de secunde de coşmar

4 martie 1977. O zi de vineri, mirosea a primăvară, iar spre seară cerul se înseninase. Mă aflam în Bucureşti, la cursul postuniversitar de ziaristică. Hotărâsem cu mai mulţi colegi să mergem la un film. Am renunţat să urmărim la Televiziunea Română un film bulgăresc – „Dulce şi amar”. Cel mai apropiat cinematograf era în Drumul Taberei. Rula o producţie americană, un western cu Johnn Waine, intitulat „Adevăratul curaj”. Cu prietenul meu, bistriţeanul Schuller, acum stabilit în Germania, dar care revine în fiecare an la Bistriţa, ne ducem la cinema. Rula de la ora 20. Un film antrenant, cu cowboy, pistolari, urmăriri, împuşcături. La un moment dat se derulează următoarea scenă: după o colină câţiva pistolari, urmărind o căruţă încărcată cu exploziv îşi descarcă armele şi, o explozie uriaşă, asurzitoare urmează. În acel moment sala se mişcă, tencuiala din tavan cade, lumina se stinge, scaunele parcă se bat unele de altele. E ora 21.22 (cum am să aflu mai târziu). E cutremur, strigă cineva, şi toţi ne repezim spre ieşire. Fără panică, se aud strigăte disperate, dar cine mai aude ceva. Ne îndreptăm spre ieşire. Era o singură uşă de evacuare. Am sărit peste scaune şi cu greu am ajuns la un geam (cinematograful era la parter) şi prin acesta ajungem afară. Clădirea, rezistentă, rămâne în picioare. Îngroziţi, privim împrejur. Vaiete, strigăte, întuneric. Ne adunăm şi fiecare pleacă neştiind unde. Mă întovărăşesc cu colegul meu Tavi şi plecăm prin Bucureşti. Pe jos, bineînţeles. Sirenele şi salvările ne asurzeau aproape. Ajungem într-un parc, nu ştiu care, plin de lume. Oameni răniţi, culcaţi pe iarba rece. Unii, mai îmbrăcaţi, sunt ghemuiţi pe bănci. La câţiva metri se mai zăresc urmele blocului Scala. O grămadă de moloz. Şi ne amintim că în urmă cu o seară, era joi, am intrat în cofetăria de la parter, iar acum aceasta nu mai este. Pompieri, soldaţi, câini în căutarea supravieţuitorilor.

E trecut de miezul nopţii, şi aflăm că Bucurşetiul a fost lovit de cel mai devastator cutremur. Durata acestuia a fost de 55 de secunde. A doua zi, cu o Dacie, după o călătorie de 14 ore, ajungem acasă, la Bistriţa. Au murit, conform statisticilor vremii, 1570 de oameni. La nivelul întregii ţări s-au înregistrat 11.300 răniţi, iar 35.000 locuinţe s-au prăbuşit. Numai în Bucureşti, 33 de blocuri s-au prăbuşit. La reconstrucţia Bucureştiului au participat şi constructorii bistriţeni ridicând câteva blocuri în Drumul Taberei, sub îndrumarea directorului Ilie Ciotor.

          Bistriţenii nu au simţit în mare măsură cutremurul din martie 1977. Un recent cutremur cu magnitudinea de 5,3 pe Scara Richter a avut loc în Bistriţa-Năsăud în data de 4 august 2016. Judeţul nostru este situat într-o regiune care nu e supusă seismelor, este poziţionat într-o zonă muntoasă şi depresionară care nu este supusă fenomenului seismic, aflându-se într-o zonă de intensitate de gradul VI pe scara Mercali, cum se precizează într-un raport al ISU B-N.