SCRISUL şi CITITUL ca TERAPIE

URMAREA LUI HRISTOS

Cartea URMAREA LUI HRISTOS, veche de peste 500 de ani, este o minune şi un balsam pentru sufletul şi spiritul omenesc.

Atunci când dorim să ne odihnim sufleteşte să citim în această lucrare, atribuită unui anonim, sau lui Toma de Kempis.

Oriunde am deschide găsim un "medicament" potrivit şi o comunicare înaltă cu autorul care a scris-o pornind de la o trăire lăuntrică adevărată şi puternică încât, şi pentru noi are învăţăminte pe care le aplicăm în viaţă şi le trăim interior. Fiind noi vieţuitori ai Anului Domnului 2009, păstrând esenţa, ne putem formula învăţămintele din această pilduitoare carte cu cuvintele noastre, după cum spunea Fericitul Augustin: "Dacă nu afli o rugăciune care să-ţi placă, formulează tu una."

Ne referim concret la înlocuirea cuvintelor arhaice-peiorative cu termeni pozitivi.

Oricâte am şti dacă nu vieţuim cu smerenie şi bunătate ştiinţa este de prisos.

S-a spus că vorbele mari nu fac pe sfânt şi pe drept, ci viaţa cea plină de fapte bune.

Îmi spun gândurile deşi am intenţionat să vă propun doar câteva citate selectate cu grijă din această carte dóldora de înţelepciune şi meditaţii folositoare.

Şi totuşi, pentru că Lucrarea despre care vorbim astăzi este veche, voi alătura citatelor propuse cuvinte ce îmi vin în minte privind definirile, autodefinirile şi speranţele Omul mileniului trei. Fiinţa Umană trăitoare acum, din ce în ce mai mult, ştie să vibreze în armonie cu întreg Universul, cu Creaţia şi se îmbunătăţeşte.

Suntem în evoluţie, suntem evoluaţi, spiritualizaţi şi din ce în ce mai conştienţi de rolul nostru în Univers, de aceea îl proiectăm pozitiv.

În URMAREA LUI HRISTOS scrie:

"Mândria a pierdut pe om, umilinţa îl înalţă şi îl aşează din nou în har cu Dumnezeu. Meritul său nu e în ceea ce ştie, ci în ceea ce face.".

Dacă omul nu îşi îndreaptă mintea către Creator ştiinţa lui rămâne fără fapte, îl face semeţ şi începe să se ocupe de lucruri pe care nu le poate controla, ba chiar ajunge să sufere pentru ele. Omul smerit are pace în inima sa. Sub îndrumare divină Fiinţa Umană, pe lângă ştiinţa trebuitoare, îşi dezvoltă voinţa, iubirea, bunătatea, cinstea, plăcerea de a munci, calităţi ce constituie adevărata sa avere. Atragem toate aceste însuşiri dacă le iubim, dacă le dorim sincer.

Mai departe citim: "Pe om îl costă mai mult de se supune pornirilor sale, decât a le învinge: şi, dacă lupta contra patimilor e grea, o pace nespusă este fructul ei.

Să chemăm deci pe Domnul în ajutorul nostru în această sfântă luptă."

Credem că Omul este din ce în ce mai conştient de Scânteia Divină din interiorul său. Afirmăm tot mai des că suntem copilul lui Dumnezeu, că suntem creaţi din Lumină, după chipul şi asemănarea Creatorului. Suntem stăpânii gândurilor noastre cu ajutorul Domnului. Acestea sunt afirmaţii protective, benefice.

Alte cuvinte: "Cine nădăjduieşte în oameni şi în lucruri, nădăjduieşte în deşert."

În prezent ştim că Omul este conştient de forţa pe care i-o dă Credinţa adevărată şi afirmă că are puterea să stăpânească această forţă. Gândul curat al Omului Luminat îi schimbă atitudinea faţă de el însuşi şi faţă de semeni şi nădejdea există atât în Creator cât şi în Creaturi, pentru că prin Creaturi Dumnezeu îşi desăvârşeşte Creaţia. Omul credincios are nădejde, este stăpânul lui însuşi.

Fiecare Om în parte poate afirma în scop de protecţie că este o Fiinţă de Lumină şi de aceea lucrurile negative, întunecate nu o pot atinge, afirmaţie făcută pe fondul unei Iubiri sfinte faţă de Dumnezeu şi cu mintea la Legile Universale.

Să nu uităm nici învăţătura din URMAREA LUI HRISTOS:

"Trebuie a te apropia de oameni, dar nu te da decât lui Dumnezeu.

O legătură prea strânsă cu creatura împărţeşte sufletul şi-l slăbeşte: sufletul trebuie să trăiască mai sus.[..] Dumnezeu este unicul stăpân şi toată autoritatea legitimă e o curgere, o participare din puterea sa eternă, nesfârşită."

Ştim că prin credinţă tare în Dumnezeu reuşim să ne apropiem de oameni cu Încredere şi cu Iubire pentru că împreună cu semenii noştri suntem co-creatori ai Universului. Important este să ne cunoaştem şi să ne împăcăm cu noi înşine, să Îl iubim pe Dumnezeu în primul rând şi astfel mintea noastră va fi calmă, fermă, eliberată de prejudecăţi şi va percepe normal lumea înconjurătoare.

Când ne controlăm mintea, putem percepe lumea la adevăratele ei dimensiuni, în relaţiile cu semenii noştri vom manifesta stăpânire de sine şi fermitate.

Vă invit cu drag să mai citim din cartea despre care se spune că îi revine locul imediat după Sfânta Scriptură, în ceea ce priveşte puterea de prefacere sufletească:

"Multă pace am putea avea întru noi: dacă nu ne-am ocupa atât de mult cu ceea ce zic şi cu ceea ce fac alţii, şi cu ceea ce nu e treaba noastră. Căci cum poate rămâne multă vreme în pace acela care poartă griji străine, care caută pricini din afară şi înlăuntrul său puţin sau rar se adună? Fericiţi cei simpli, căci multă pace vor avea!"

Să avem, deci, mintea la Dumnezeu, să nu uităm că o Credinţă puternică, desăvârşită este prima condiţie pentru vindecare alături de dorinţa liberă şi sinceră a Omului de a se vindeca. Este bine de ştiut că o abordare religioasă cât şi abordarea psihoterapeutică pentru prevenirea şi tratarea suferinţelor de orice fel nu este pentru nebuni, ci pentru oameni normali, dar care ştiu că există probleme de natură sufletească, ce pot fi rezolvate fără ajutorul, dacă nu este absolut necesar, al medicamentelor. Omul cu Credinţă curată este simplu, are sufletul sănătos, este senin.

Să trăim simplu scrie în URMAREA LUI HRISTOS:

"Crede, deci, suflete creştin, închină-te, nădăjduieşte, iubeşte."

Comentarii

16/08/11 15:19
mircea stoian

e o carte extraordinara,cu pasaje din biblie,veche de pedte 500 de ani.trebuie citita de toti.

11/12/10 11:26

O carte extraordinara, care respira intre pasajele ei parti din Biblie, mai ales invatatura Domnului Isus Christos. Trist insa ca azi, in lumea mall-urilor, a petrecerilor si a distractiilor, putini isi mai fac timp pentru a citi asemenea capodopere spirituale, vechi de peste 500 de ani...

10/02/22 16:44
Adrian

O carte bună de pus pe foc, scrisă din înșelare iar nu din trăire duhovnicească. A se citi ce a scris Sfantul Ignatie Briancianinov despre această carte! Și eu am avut mare nădejde în Urmarea lui Hristos! Însă argumentele Sfântului Ignatie Briancianinov sunt pornite din acel Duh de smerenie, luptă și nevoință proprie, pe care în Urmare nu se găsesc! Carte scrisă din "părere", invenție fără ca autorul să fi trăit autentic. Roadele trăirii autentice nu pot lua forma exaltarii și duceții fine de înălțare ale Duhului Sfânt!

10/02/22 16:44
Adrian

O carte bună de pus pe foc, scrisă din înșelare iar nu din trăire duhovnicească. A se citi ce a scris Sfantul Ignatie Briancianinov despre această carte! Și eu am avut mare nădejde în Urmarea lui Hristos! Însă argumentele Sfântului Ignatie Briancianinov sunt pornite din acel Duh de smerenie, luptă și nevoință proprie, pe care în Urmare nu se găsesc! Carte scrisă din "părere", invenție fără ca autorul să fi trăit autentic. Roadele trăirii autentice nu pot lua forma exaltarii și duceții fine de înălțare ale Duhului Sfânt!

10/02/22 23:26
A

Da, domnule Adrian, ușor putem fi înșelați, ușor ne putem înșela. Să dăm un link, spre lămurire: https://ortodoxinfo.ro/2018/01/31/carte-eretica-de-pus-pe-foc-urmarea-lu...

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5