„Vă vor pune taxe, vă vor lua totul...”

Aşa spunea profeţia Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, puţin înainte de a pleca dintre noi, despre vremurile „democratice” care aveau să răsară. Ei bine, iată că cele prevestite capătă o incredibilă şi grabnică înfăptuire în realitatea vieţii cotidiene. Deocamdată totul pare un joc absurd, grotesc...

Măsurile pe care le ia această guvernare ce se declară de stânga sunt din cele care nu doar agasează, ci asupresc deschis omul simplu, segmentul social de mijloc, IMM-urile, profesiile zis liberale şi nu numai.

Ca nu cumva prostimea să se tot hlizească degeaba la valul de arestări ale suspuşilor neamului, „guberniul” le dă „de lucru”, adicătelea „să vadă că nici ei nu respectă legea” –ca să folosesc felul de gândire şi de exprimare al şefului executivului. ANAF-ul, care nu poate scoate banii de la marii fraudatori, strânge de gât pe buticarul căruia-i află un plus/minus de treij’de lei în tejghea. Lucruri nemaiauzite se întâmplă, fiindcă totdeauna ocârmuirile s-au trudit să nu arate direct că ar asupri cetăţeanul, alambicându-şi măsurile. De astă-oară, nu se mai obosesc a-şi ascunde dispreţul şi intenţiile vădit ofensatoare la adresa bunului simţ.

Vine acelaşi ANAF cu anasâna la micul producător din piaţă cerându-i legitimări pentru ceapa şi morcovul de câţiva zeci de lei şi care abia-i acoperă preţul biletului de întoarcere. În plus, primăriile sunt sufocate în birocraţie, pururi fiind nevoie de un noian de hârtii. O asemena prigoană împotriva omului simplu şi necăjit nu s-a făcut atât de diabolic nici pe vremea fanarioţilor.

Iar să impozitezi bacşişul e o altă călcare în picioare în primul rând a legilor statului, care garantează climatul de securitate al activităţii economice şi al persoanei. Inutilitatea, ridicolul şi imposibilitatea măsurii sunt mai mult decât evidente. E vizibil că scopul unic, nicidecum ascuns, este de a-şi bate joc de cetăţean, deoarece veniturile la veşnic flămândul buget al statului sunt nesemnificative.

Pe acelaşi palier se află şi mai vechea idee de a sancţiona cu severitate pe cei care din omenie iau un pasager în autorismul propriu. Amabilitatea, gentileţea, n-au ce căuta într-o societate ca a noastră. Hoţia, tupeul, neruşinarea, da. Ameninţările din aceeaşi gamă a statului absurdistanic planează şi asupra profesiilor zis liberale (medici, asistenţă medicală, arhitecţi, farmacişti), cu fatala ameninţarea că trebuie să plătească taxe retroactiv pentru cinci ani.

Ne-am rezumat la doar câteva măsuri ce privesc pe cei ce sunt la hotarul dintre sărăcie şi clasa mijlocie, însă acestea trebuie coroborate cu planul celălalt, al privilegiaţilor din „high-life”-ul nostru, pentru care se fac adevărate asedii ale legilor, spre a le proteja averile, spre a da seamă mai greu de încălcările legii, spre a-i feri de „umilinţele” cătuşelor şi arestării, adică de elementele inseparabile ale aplicării legii. Dacă acestea sunt scopurile pentru care a fost ales un parlament şi executiv, curând o să le vedem puse în Legea Supremă, că tot vor s-o revizuiască. „Rolul statului este să apere libertatea indivizilor, nu să-i înrobească”- spunea Jean Jaques Rousseau, acu două sute de ani şi ceva, fundamentând dreptul legitim al cetăţenilor de a răsturna conducerile incompetente sau tiranice.

Nu cele semnalate ne miră, ci societatea, care pare în transă, dezorientată, anesteziată de „antene-slugi”, despre care o româncă plecată în Canada spunea recent, cu mâhnire: „Noapte adâncă, România”.

Nici de mirare că icoana cu Arsenie Boca de pe la Vaslui lăcrimează, zice-se...