Cerească atingere

Valentin Marica, doctor în filologie: De Crăciun, prânzim cu Dumnzeu, atingându-ne frunţile de cea mai strălucitoare lumină

Motto: S-a-ntors, ah, în lume o stea./ Mi-s mâinile arse de ea. (L.Blaga, Cereasca atingere)

ATUNCI colindam Puică neagră bagă-n sac , nu ocoleam nicio casa din sat şi ştiam că la fiecare, în poartă, stă, aşteptându-ne, Dumnezeu. ACUM, colindând doar la câteva ferestre şi preluându-i poetului reflecţiile, ştim că frumoasele colinde sunt catedrale sonore şi ninsori sublime. ATUNCI, apropierea Crăciunului însemna colindele repetate în clopotniţa bisericii, cioplirea bâtelor în care să înşirăm covrigii, hainele nou-nouţe, din postav cafeniu, la care trudea singurul croitor al satului şi, mai aproape de Ajun, pupezele pe care le scotea mama din cuptor, gata să zboare în traistele copiilor-colindători. ACUM, asaltaţi de brand-uri, dându-i facebook-ului destul de mult din încărcătura afectivă a momentului, adaptând colindele chiar şi la ritmurile rock, denaturăm din frăgezimea Sărbătorii sau AUNCI şi ACUM definesc la fel - ca să-l cităm din nou pe poet - sufletul de floare de zăpadă al românului?
ATUNCI şi ACUM, cerul şi pământul, casa omului şi casa Domnului mărturisesc atât de cald, prin raza soarelui-floarea soarelui, despre cel biruitor, Părinte al veacului ce va să fie. În Naşterea Lui, cea fără scutece de in şi opaiţ, ne regăsim puritatea, cerul paşilor şi nepăcatul vorbelor, ştim să ne întâlnim, să vestim, să visăm; să fim laolaltă; să reluăm tremurul de bucurie din dimineaţa când în bocanci găseam pacheţelul miraculos în care Moşul pusese câteva cuburi de zahăr. Cât de dureroasă şi cât de dragă îmi este amintirea aceea! Polenul ei se scutură în mierea colindului şi-n rugăciunea lui. De Crăciun, spune textul unei mulţumite la colindă, prânzim cu Dumnzeu, atingându-ne frunţile de cea mai strălucitoare lumină şi de cea mai tainică şoaptă a rugăciunii. De Crăciun, ne naştem în făptură şi cântare nouă. Aduceţi cântare nouă Domnului, spune psalmistul.
Visul se repetă, se toarnă-n colţurile mesei abur de iubire, viaţa se înnoieşte, prin miezul dulce, mângâietor al colindelor, în dor de mântuire.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5