VALOAREA PERSOANEI UMANE

Valoarea persoanei umane este veşnică, iar dacă o diminuăm în Dumnezeu, o diminuăm şi în om. În fiecare Sfântă Taină, persoana este numită cu numele ei, fiind pusă astfel în valoare pentru totdeauna şi dacă persoana are o valoare pentru Dumnezeu, ea are şi o valoare veşnică. Dacă nu luăm în serios persoana, atunci îl dispreţuim pe Dumnezeu, ca Persoană. Mântuirea nu priveşte specia umană ci persoanele, iar creştinismul vede valoarea veşnică a omului pentru că vede importanţa persoanei. O persoană nu ni se deschide total, în întregime în actele ei de iubire şi de libertate, ea surprinde mereu, este mereu nouă, nu este obiect, ea nu poate fi izolată, ea există doar în comuniune şi se realizează pe măsura interesului pentru cel de lângă noi şi al interesului aceluia pentru ea. Este de fapt taina Sfintei Treimi. Iisus Hristos s-a făcut om arătând valoarea veşnică a persoanei umane, în El avem adevărata umanitate cât se poate de personală şi totodată avem revelaţia Numerelor personale ale lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, întru care este botezat orice creştin. Dumnezeu este numit, omul este numit, numele aparţine relaţiei bipersonale, Dumnezeu Îşi descoperă Numele Său şi invocă numele persoanei umane şi i se dăruieşte, vedem aici relaţia între Taina Crucii şi Taina persoanei.
Nu putem realiza doar cu comunicarea noastră celuilalt, putem deschide poarta celuilalt numai cu experienţa Crucii, intrăm în viaţă prin comuicarea cu celălalt, avem acces la Dumnezeu prin Cruce, iar această Cruce care mă mântuieşte nu este suferinţa mea, ci suferinţa celuilalt, suferă el pentru mine sau sufăr eu pentru el, Hristos a suferit pe Cruce pentru ceilalţi nu pentru Sine Însuşi.
Nu putem fi umani fără Dumnezeu, o umanitate în afara lui Dumnezeu nu poate rezista, trebuie să rămânem în iubire cu Dumnezeu şi să simţim această iubire care ne vine de la El, să simţim responsabilitatea faţă de celălalt. Sfântul Duh este Cel care realizează iubirea şi însoţeşte credinţa. La început este credinţa, după care vine puterea acestei iubiri. Iubirea este puterea lui Dumnezeu, nu este o achitare, este puterea pe care o simţim venind în noi, este un act de iubire.
Dan Popescu