Valorile umane, fără pudoare

Mihail Gălățeanu, născut la 11 septembrie 1963 la Galați, publică pentru prima dată pe vremea când era elev, în 1980, fiind remarcat de Geo Dumitrescu ( ,,Luceafărul”), Emil Brumaru (,,Cronica”) Constanța Buzea (,,Amfiteatru”). Cu toate că a avut înclinaţii în alte direcţii care nu au nici o legătură cu literatura, fiind absolvent al Universității de Fizică-Matematică, Gălăţeanu a obținut diverse premii literare, precum Premiul Național ,,Confluențe,, pentru debut în 1984/1985 sau Premiul Național de proză ,,Liviu Rebreanu,, în 1999, în pofida numeroaselor contestații in ceea ce priveşte talentul său, fiind chiar acuzat de nenumărate ori de impostură în poezie.
Fiind considerat un poet damnat(Alex Ştefănescu, critic care îl cataloga astfel, asemănându-l cu Arthur Rimbaud, cu Serghei Esenin şi Nicola Labiş), ajungând să fie marginalizat datorită neintegrării sale în tiparul societății acelei vremi (perioada comunistă şi cea de după incheierea comunismului în România, perioadă in care unii oameni aveau o gândire reticentă şi conservatoare), talentul său fiind uneori neînțeles, nefiind apreciat la adevărata valoare, doar pentru că promova un alt tip de lirism, mai libertin și care arată adevăruri şocante și ,,fără perdea”.
Andrea Hedeș afirmă: ,,Lirica lui Mihail Gălățeanu este o sabie cu două tăișuri, iar unul dintre aceste tăișuri se numește Eros, iar celălalt Thanatos, iar carnea în care lunecă lama e viața însăși, viața candidă, viața terifiantă, iar în urma lamei rămâne rana, iar din aceasta izbucnește în șuvoi poezia”. Acesta este spiritul în care creează Gălățeanu exprimând adevăruri ale acestei lumi, asociind două stări importante în ceea ce privește sufletul omului iubirea și moartea, iubirea fiind începutul vieții, iar moartea reprezentând sfârșitul.
În 2013 Mihail Gălățeanu publică volumul de poezii Despre cum iubesc în timp ce mor, a cărui problematică abordează, în mod direct Eros-ul și Thanatos-ul acestei lumi, poetul divizându-și volumul între plăcerile materiale și plăcerile spirituale.
Cartea este o abordare îndrăzneață, autorul fiind în totalitate subiectiv, prezentându-și propriile crezuri și sentimente în legătură cu problemele fundamentale ale lumii: ,,Numele meu a fost scris de la început în cartea învingătorilor/Dumnezeul meu l-a scris”. Gălățeanu trasează o linie fragilă între viață și moarte, stabilind un echilibru fragil între ceea ce înseamnă viața ca pregătire pentru moarte și moartea propriu-zisă: ,, Moartea mea se face comodă, se relaxează. Şi butonează. Butonează viaţa mea”( Moartea s-a aşezat în fotoliu).
Lirismul poeziilor sale este dat de expresivitate și sugestie, punând accent pe valorile materiale, reprezentate de femei, operă și valori spirituale, reprezentate de Dumnezeu și iubire, poeziile sale sunt oglindiri ale unor rugăciuni profunde către divinitate: ,,În genunchi am să slăvesc pe Domnul, ca pe Făcătorul meu, ca pe singurul stăpân al sufletului meu,, (În genunchi, către Domnul).
Viața candidă este doar un pas spre moarte, o trecere însoțită de rugăciune, o trecere pură: ,,Sângele meu miroase-acum/a mormânt curat”, este doar transformarea spiritului, lăsând în urmă plăcerile vieții, plăceri care exprimă dorinţele umane: ,,La muzeu stăm iarăşi şi bem”( Se face seară din toate femeile pe care le-am iubit).
Poeziile lui Gălăţeanu sunt inovatoare din punct de vedere al tematicii pe care o abordează acesta, dorind ca lucrurile pe care le consideră importante să fie cunoscute şi promovate în literatură, literatură care se mulează pe calapodul societăţii contemporane şi care este de interes public: ,,Opera spintecă burta şi tot iese”( Omul şi opera).
În fond, Despre cum iubesc în timp ce mor de Mihail Gălățeanu este o abordare directă și fără rezerve, transmițând un mesaj pe cât de clar pe atât de profund, în conformitate cu experiențele personale ale poetului, cartea ilustrează, fără pudoare, valorile umane.