“Venin” împotriva țânțarilor

Cu țintă specială spre țânțari - căci acestea sunt, cu precădere, vietățile care de obicei le dau bătăi e cap beclenarilor în sezonul primăvară-vară, dată fiind amplasarea orașului pe malul Someșului Mare – campania de dezinsecție organizată anual de către Primărie pe spațiile publice din localitate (și, opțional, în funcție de cerere, și în locurile private, contra cost) își consumă acum episodul din 2015. Vizate sunt blocurile (pe scări și la subsoluri), spațiile verzi, parcurile, etc., finanțarea făcându-se cu sume modice prevăzute în bugetul localității. Intenția este de a stârpi pe cât posibil vietățile bâzâitoare și înțepătoare aflate în largul lor în condiții de umiditate, când se înmulțesc peste măsură, dar și alte insecte dăunătoare.
Curiozități cu și despre țânțari
Țânțarul este o insectă adaptată mediului urban. La unele specii, la femelă, nu se produce maturizarea ouălor fără consumarea sângelui de mamifere. Se poate împerechea și în spații restrânse, în care trăiește și în timpul anotimpului rece fără să intre în diapauză. Adultul depune ouăle și iarna, când temperatura apei depășește 10 °C (sfârșitul lui aprilie - mai); generațiile din primăvară și vară se succed la fiecare 15–20 zile, în funcție de valorile termice ale lichidului în preajma căruia trăiesc. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malaria, o boală infecțioasă gravă. Acestea pot trăi până la 24 de ore, maxim 1 săptămână, iar masculii, până la 3 săptămâni, mai ales dacă sunt în preajma râurilor, a lacurilor, a bălților.
Există aproximativ 3.500 de specii de țânțari, însă numai câteva sute se “alimentează” cu sânge uman. Dacă ați fost mușcat de un țânțar, trebuie să știți că este vorba despre o femelă; doar ele au nevoie de o “masă” cu sânge înainte de a-și depune ouăle în ape de mică adâncime sau pe porțiunile inundabile de pământ; masculii, în schimb, “se satură” cu plante. Saliva femelei conține un anticoagulant care o ajută să se hrănească mai ușor; acesta induce un răspuns alergic din partea sistemului imunitar al victimei și de aici apar umflătura și mâncărimea de pe piele.
Țânțarii sunt atrași de dioxidul de carbon, acidul lactic și octenolul din respirația și transpirația umană; totodată, mai simt umiditatea care ne înconjoară corpul. Se pare (potrivit unor studii) că “preferă” la “masă” sângele băutorilor de bere. Dincolo de deranjul produs, aceste insecte au rolul lor în ecosistem, fiind hrană pentru păianjeni, salamandre, broaște, pești și alte vietăți.
Pe glob, circa 250 de milioane de persoane sunt infectate de țânțari, în fiecare an, și aproximativ 1 milion își pierd viața din cauza acestei boli. Majoritatea acestora sunt copii din Africa. Circa o cincime din aceste morți pot fi atribuite medicamentelor anti-malarie contrafăcute.
Ultimul focar de febră galbenă care a afectat SUA a avut loc în 1905 în New Orleans, când reprezentanții orașului încercau să prevină boala afumând navele care ajungeau în portul său. ÎN aceste condiții, o navă plină de banane a evitat carantina și până în iunie boala s-a răspândit prin intermediul imigranților italieni care au descărcat bananele de pe vas.
Inițial, păsările au fost acuzate de răspândirea virusului West Nile, însă un studiu din 2010 a dovedit că țânțarii au fost cei care răspândeau boala. Aceștia pot călători până la 4 kilometri într-o zi.
O altă boală răspândită de țânțari este chikungunya; se spune că ultimul focar al acesteia răspândit la nivel internațional a fost cauzat de seceta din 2004 din Kenya.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5