Vin colindători la şezătoare, în Budeşti

prof. Augustin Rus

Sub acest generic, s-a desfășurat în încăpătoarea sală a Căminului cultural din Budești, o manifestare la care au participat mulți din locuitorii satelor Budești, Budești-Fânațe și Țagu.

   În deschiderea manifestării, preotul paroh Șumandea Teodor, a vorbit participanților despre nașterea pruncului Iisus, despre felul cum s-au manifestat contemporanii acestui eveniment, despre modul cum el s-a transmis din generație în generație până în zilele noastre. Și ca exemplificare concretă, pe scenă au venit grupuri de colindători, de urători cu steaua, toți încercând să reamintească momentul nașterii pruncului Iisus, faptul că povestea merge mai departe și nu trebuie să o uităm.

   După ce au fost răsplătiți cu daruri, colindătorii au lăsat locul pe scenă participanților la o „șezătoare”, reconstituită cât se poate de asemănător cu una petrecută în urmă cu mulți ani. Gazda, stabilită mai dinainte, unde avea loc șezătoarea, a făcut pregătirile necesare, a poftit în casă pe participanți, anunțându-i, că nu se va lucra, așa cum se obișnuia în șezători, ci se vor pregăti pentru a primi pe colindătorii ce o să vină la sărbătorile de iarnă. La început au apărut copiii mai mici, care conform obiceiului, plecau primii la colindat. Aceștia au fost primiți de gazdă, ascultați de participanții la șezătoare cum au colindat, apoi răsplătiți cu colăcei, mere și nuci. Au venit apoi colindători mai mari, care au impresionat printr-o colindă în care se aducea laudă Fecioarei Maria, maica pruncului Iisus. Au fost și ei apreciați, răsplătiți cu colăcei, mere și nuci dar și cu un pahar de must. Cei cu „steaua” le-au urmat colindătorilor, impresionând participanții prin versuri și ritm, dar și prin modul cum au fost pregătite stelele, prin costumația specifică momentului. De mare efect a fost „jocul turcii” care a adus la șezătoare o poveste fascinantă prin versuri,costumație, joc, muzică la fluier dar și prin momentul în care pe turcă o apucă o slăbiciune ce o determină să se tăvălească pe jos și să nu se ridice decât dacă i se descântă, i se promite ceva ademenitor, i se pune un dar pe care trebuie să-l ridice cu gura de jos. Mult gustat este momentul când apare „mutul turcii”, personaj care prin comportamentul său, complică lucrurile, dar și atunci când turca încearcă să prindă cu gura pe cei din apropierea sa. La final, cel care a jucat turca, iese din costumația sa, fiind apreciat pentru prestația avută de către cei prezenți. Mai târziu, a apărut un grup de feciori, care în general umblau la colindat pe la casele unde erau fete de măritat. Gazda i-a poftit în casă, promițându-le un „colac mare”, un pahar de vin sau de apă proaspătă, dacă mai spun o colindă, adresându-le și rugămintea ca la anul următor să aibă grijă să scoată fetele la joc. Participanții la șezătoare și-au amintit de faptul că cei mai bătrâni mergeau la colindat în grup la Domnul părinte, la vecini, la fiecare membru al grupului. Apropierea Anului nou a fost vestită de cei cu „ Plugușorul” care printre zdrăngăneli de clopoței și pocnete de bici, adresau gazdei urări de belșug și sănătate.

   De la„ șezătoare” nu a lipsit obiceiul „vergelatului”, la care au participat 9 fete îndrumate de o femeie mai în vârstă, care trebuiau să respecte anumite reguli, pentru a putea afla în final, fiecare în parte, ce semnificație aveau pentru ele obiectele găsite (piaptăn, cărbuni,pâine, sare, hârb, ban, ceapă, oglindă, grâu) sub farfuria ridicată de pe masă.

   Alt moment de care s-a amintit în șezătoare era aprinderea în ajunul Anului Nou a unor focuri din paie și tulei de porumb în locurile mai înalte din apropierea satului, ocazie cu care se și striga în grup aprecieri asupra unor fete și băieți trecuți bine de prima tinerețe, care totuși, au reușit să-și găsească perechea potrivită bazându-se pe o „pereche de boi”, pe un butoi de „vin bun, de cioată”, capabil să tulbure mintea și comportamentul multora. A fost evocat de participanții la șezătoare, obiceiul „furatului porților”, mai ales la familiile mai „colțoase” sau cu fete de măritat, pentru a le dovedi că sunt în atenția cuiva.

   După trecerea Sărbătorilor Crăciunului și Anului Nou, locuitorii satului se pregăteau să-l primească pe „popa cu crucea”, deoarece acordau o mare atenție stropirii cu apă sfințită a  întregii case, apoi , la Bobotează, luau de la Biserică „aghiazmă” pe care o păstrau cu grijă în casă tot anul pentru a aduce alinare și apărare de boli în caz de nevoie. Se colinda în multe familii „La apa Iordanului”, colindă ce punea capăt obiceiului colindatului.

   După ce au participat la o „șezătoare” așa cum se organiza cu mulți ani în urmă, actori și spectatori, susținuți de D.J Biriș Alexandru, au colindat împreună, colinde specifice zonei, colinde pe care le-au dedicat celor ce nu au vrut sau nu au putut participa, persoanelor cu handicap cărora poate le-au adus o bucurie, un zâmbet.

   Primarul comunei, domnul Vasile Codrea, a mulțumit participanților la această activitate, i-a felicitat pe cei care au îmbrăcat costumul popular, a promis că „și la anul om veni” și poate   …   o să fim mai mulți.

https://www.facebook.com/vasile.codrea.79/videos/931435077021222/

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5