Vioara cu semnătura lui Enescu

În urmă cu mai mulţi ani trăia în Unirea un vestit lăutar, Emil Sabău. Un om cu totul deosebit, cu o avere considerabilă, foarte bun cu supuşii pe care-i respecta cu adevărat. La rândul lui, era şi el respectat, preţuit şi cunoscut nu numai în sat ci mult peste hotarele lui. Avea un dar înnăscut acest Emil Sabău. Cânta la vioară. Din vioara lui cântecele ieşeau fermecate. Aşa a auzit de vestitul lăutar, cu vioara-i măiastră, şi marele George Enescu. O dată chiar s-au întâlnit cei doi – vestitul lăutar din Unirea şi marele violonist din Liveni. George Enescu şi-a pus semnătura pe vioara lăutarului din Unirea, aceasta constituind o dovadă că cei doi s-au întâlnit. Emil Sabău a lăsat, prin testament, ca vioara lui să ajungă la nepotul care va urma o carieră muzicală. Şi, astfel, a ajuns în proprietatea domnului Claudiu Sabău, directorul unei prestigioase firme bistriţene.