Virginia Nușfelean: Rânduieli cu semne de-ntrebare

Gata cu hainele subțiri și ușoare, gata cu ținuta văratică. Vrem, nu vrem, s-a instalat frigul. Ne înfofolim să nu-i simțim mușcătura, încercând să ne acomodăm cu acest dezagreabil fenomen climatic. Nu ne fericește deloc venirea lui, dar trebuie să recunoaștem că există momente când ne face un real serviciu, scutindu-ne de „peisaje” ce ne mențin într-un lumesc tulburător de gânduri.
Știm cu toții că îmbrăcămintea noastră în biserică trebuie să fie una cuviincioasă. Nu te duci în casa Domnului îmbrăcat extravagant, ori sexy, ca la o petrecere sau discotecă. O minimă regulă de bunăcuviință – aceeași ce funcționează în orice instituție publică – îți impune o ținută decentă. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că mintea, în timpul rugăciunii, trebuie să fie locuită doar de Cuvântul lui Dumnezeu, nu de gânduri lumești („Toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm”). Descoperirea capului de către bărbat simbolizează deschidere sinceră față de Dumnezeu. Nu știm câți bărbați prezenți la liturghie cunosc simbolul. O formă elementară de bun-simț îi face însă să respecte rânduiala. Și nu-i puțin lucru. Dacă bărbatul își descoperă întotdeauna capul, femeia dimpotrivă obișnuiește, uneori, să și-l acopere, deși în zilele noastre gestul nu mai e literă de lege.
Obiceiul ca femeile să-şi acopere capul cu voal sau cu batic, eșarfă, fular, pălărie etc. își are originea în Biblie, unde este menționat de Sfântul Apostol Pavel (Epistola I către Corinteni, cap. 11). N-am să mă refer aici la controversele, incidentele sau scandalurile provocate de purtarea sau nu a voalului în țările cu altă orientare religioasă decât cea ortdoxă. Vreau doar să pun în discuție, invitând la meditație, situația legată de acest obicei în bisericile noastre. Să revenim, deci, la acea epistolă adresată, prin anii 50-51(!), corintenilor. Abordând o problemă de bunăcuviință – „Judecați și voi înșivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit ?” (vers. 13) – Sfântul Apostol Pavel se referă la situația când femeia „se roagă.” Se credea (se mai crede, oare ?) că la rugăciunile comunității sunt prezenți și îngerii, față de care femeia e datoare să manifeste supunere și, evident, bunăcuviință. Și Sfântul Pavel adaugă : „De aceea și femeia este datoare să aibă [semn de] supunere asupra capului ei, pentru îngeri” (vers. 10). Nouă, celor de azi, ne este greu să pricepem logica acestui sfat când educația creștină din copilărie ne-a oferit o consecventă lecție despre îngeri. Aceste ființe spirituale înaripate sunt, la urma urmei, păzitorii noștri pretutindeni, ne văd în orice clipă, chiar și-n cele intime. Și atunci, ne întrebăm, de ce? Care este rostul acoperii capului la femeie? Se pare că pe vremea când Sfântul Pavel se adresa corintenilor atenția bărbatului – ce nu-și prea putea ține sub control instinctele – era foarte ușor distrasă de la rugăciune. Vestimentația femeii de atunci ascundea orice formă susceptibilă de ispită. Capul descoperit ar fi fost singura ademenire pentru bărbatul slab de înger și ușor de corupt trupește. Așadar, la vremea aceea simpla privire a podoabei capilare femeiești îi abătea acestuia gândul de la Dumnezeu.
Vălul despre care vorbește Sfântul Pavel trebuia să acopere însă nu doar părul, ci și restul. „Să acoperi doar părul (integral sau parțial), dar să ții mâinile, umerii, pieptul sau picioarele dezgolite este lipsit de sens” – ține să precizeze părintele Petru Pruteanu, iar o asemenea atitudine ar fi una care ar pierde orice conotație cuviincioasă. Mă întreb atunci de ce logică ține acoperirea părului și dezgolirea brațelor, a umerilor, a picioarelor, lăsarea la vedere a genunchilor, așa cum putem observa la femeia zilelor noastre. E acesta un semn de cumințenie și de bunăcuviință? A, Biblia nu pomenește de aceste părți ale trupului, ci doar de creștet și de acoperirea lui? Pentru a putea reflecta mai temeinic asupra acestui gest, a sensului sau lipsei sale de sens, se impune o scurtă prezentare a portului femeiesc pe vremea când sfântul Pavel dădea asemenea sfaturi. Pentru a fi pus în temă nu este obligatoriu să stăpânești litera Bibliei. E suficient să privești scenele biblice de pe bolta și pereții bisericilor ortodoxe și ai mănăstirilor de pretutindeni, acest limbaj al imaginii accesibil și neștiutorilor de carte. Ați observat, desigur, că portul Femeilor pictate în lăcașurile sfinte nu lasă la vedere decât chipul, mâinile și o bucățică din laba piciorului adăpostită de un fel de balerini. Totul este foarte bine acoperit. Fiecare părticică de trup este ascunsă sub veștminte largi, respectându-se astfel locul sfânt de rugăciune și cruțând-se totodată privirea bărbatului de orice ispită lumească.
Așadar, dacă ținem să respectăm legile din Cartea Sfântă, în acest secol ieșit din minți, ar trebui să fim consecvenți în orice aspect al ținutei vestimentare, în orice detaliu. Însă mai are oare sens să îți acoperi capul acum când ținuta femeii moderne este una explozivă, când toate tainele ei trupești sunt expuse de mass-media cu atâta ușurință? Mai există zone fizice secrete ale sexulului slab pentru bărbatul mileniului III? Mai are bărbatul secolului XXI curiozități în zona aceasta? Imaginea femeii despuiate, exploatată zilnic de televiziuni, expusă ca material publicitar până și pe zidurile clădirilor, nu mai șochează pe nimeni. În acest context social, mai există tentații legate de un cap descoperit la Sfânta Liturghie? Acesta să fie oare singurul element declanșator de rătăcire?
Pentru a înțelege mai ușor ilogica atitudinii, vă invit la un mic exercițiu de imaginație. Încălțați o sfântă pictată pe pereții bisericii cu niște pantofi cu tocuri, îmbrăcați-o cu o rochie mulată, cu genunchii la vedere, și puneți-i pe cap o eșarfă de mătase sau dantelă, sau o pălărie. Puteți merge și mai departe cu gândul, la țesătura rochiei și la desuuri. O rochie mulată îți permite să zărești textura sutienului, conturul tangăi... Ce ziceți? Cum vi se pare plăsmuirea? Îmbrăcămintea, adaptată veacului nostru, se mai potrivește oare cu podoaba capilară ascunsă vederii, așa cum o cere textul biblic? Nu e șocant contrastul? Vi se mai pare semnificativă acoperirea capului? Are vreun dram de logică atunci când ținuta modernă a femeii acestui secol e atât de generoasă în dezvăluirea „tainelor trupești”?
Ferice de cel orb, el n-o să vadă falsul peisaj schițat de voal, de o eșarfă sau broboadă.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]