Vorbe-n vânt !

Am fost la Reghin la invitatia primăriei, personal a doamnei viceprimar Maria Precup însoţindu-mi soţia, pe Cornelia Ardelean Archiudean care a susţinut un recital de colinde tradiţionale cu ocazia sărbătorilor de Crăciun . În parcul oraşului, în organizarea Casei de cultură George Enescu directoarea instituţiei distinsa doamnă Sorina Bruj a prezentat grupurile de colindători sosiţi de pe Valea Mureşului dar şi pe Cornelia, fiică a Câmpiei Transilvane, de fapt tot o mureşancă dacă ţinem cont de faptul că zona Ocniţa-Milaş- Silivaşul de Câmpie aparţine, geografic vorbind, mai mult de judeţul Mureş decât de Bistriţa Năsăud! La aprinderea beculeţelor pe bradul care străjuieşte parcul central al Reghinului Cornelia tocmai colinda împreună cu tot publicul spectator colinda Trei păstori ! Fulgii de nea sosiţi de pe tărâmul speranţei şi al bucuriei aduceau parcă în văzduh vestea minunată a naşterii Mântuitorului…

La iniţiativa doamnei Gina Mariş o îndrăgostită de folclor, de tradiţiile populare şi cu deosebire de colindele românilor Cornelia a fost apoi oaspetele surpriză la o manifestare culturală de excepţie la casa de cultură Eugen Nicoară păstorită cu înţelepciune şi cu pricepere managerială de către profesorul Ioan Conţiu!

Când am ajuns noi spectacolul în care se lansa albumul de colinde al interpretului Florin Vos, directorul tocmai dirija în concert o formaţie de violonişti crescuţi la aceasta instituţie de cultură prestigioasă din oraşul viorilor! Până la recitalul Corneliei au urcat pe scenă tineri şi tinere care au colindat, aproape fără excepţie colinde româneşti transpuse în aranjamente moderne,toate acompaniate instrumental.

Nu poţi spune niciodată că un interpret de colinde ar putea fi un’’nechemat’’ ascultându-l, dar nici nu poţi să-ţi reţii strângerea de inimă când copii şi tineri sau oameni în toată firea urcă pe o scenă în faţa publicului pentru a stâlci sau a...masacra de-a dreptul colindele intrate deja în conştiinţa şi în sufletele oamenilor într-o anumită formă şi cu un anume text deja fredonat de toţi ! Într-o ţară în care absolut nici o lege nu se respectă este dreptul şi libertatea fiecăruia sa zică şi să facă ce vrea! Şi mai ales să cânte şi, mă rog, să colinde ce vrea! În context însă îmi iau şi eu dreptul de a scrie că pe drumul acesta nu ajungem nicăieri.Că drumul acesta duce într-o fundătură! Nu pentru spectatori neapărat şi imediat ci, în special pentru cei in cauză, pentru colindătorii aceştia de ocazie de exemplu ! La ce bun să iei o colindă minunată făcută cunoscută, de exemplu, de Ştefan Hruşcă ( vedeţi nu spun, nu întâmplător ’’de-a lui Hruşcă’’!!) să-i schimbi textul şi să o colinzi şleampăt pe scenă ? La Reghin am văzut aşa ceva : nişte doamne în toată firea şi-au bătut joc de colindele tradiţionale româneşti şi au mai şi fost lăudate pe scenă de un prezentator superficial şi grăbit!

Şi a venit sărbătoritul, artistul care îşi lansa un album de colinde: Florin Vos.Vă mărturisesc acum că eu sunt un adept al colindelor tradiţionale, colindate adică aşa cum le-am auzit în zorii copilăriei mele: la geam,în seara de ajun ! Îmi place şi Madrigalul aşa cum imi place orice lucru bine făcut chiar dacă nu îmbracă forma tradiţională românească! Pe Florin Vos nu-l mai văzusem niciodată şi nici nu-l ascultasem. Aveam un dinte împotriva acompaniamentului instrumental, modern, al primelor sale colinde. Dar, şi aici este un dar...plăcut : tânărul acesta m-a cucerit de la început. Un băiat fără complexe, o voce plăcută bine timbrată şi un comportament scenic cuceritor, fără ifose de vedetă şi fără...emoţii reale sau simulate născute dintr-un orgoliu nesănătos! Un artist ! Dacă m-aş aprecia cu...umor condescendent aş recunoaşte că eu, un adept al tradiţionalismului fundamentalist ar trebui să recunosc bucuria de a asculta colindele ...să le zic moderne ( prin orchestraţie, prin interpretare, prin expresia scenică) ale lui Florin.La început orga aceea parcă mă zgârîia pe creier! Apoi am realizat că totul sună frumos şi armonic.Eram eu cel de vină când mă tot întrebam: ce caută acolo orga, ce caută decibelii parcă scăpaţi de sub control lângă vocea aceasta frumoasă...Apoi, fulgerător mi-a trecut prin minte ideea că şi americanii care au doar una, maxim două colinde – pe care le-au impus mediatic lumii – nu le vor fi acompaniat cu instrumentele negrilor sau indienilor apaşi de la care şi le vor fi însuşit! Scăpat, în acel spectacol cel puţin, de obsesiile mele desuete, am început să ascult şi să aud altfel colindele lui Florin Vos.( Acum Vos sau Voş nu mai ştiu,e bine oricum). Şi scriu ce am notat fugar chiar în sală:’’ Voce şi har.Bucuria rară a colindatului în toată fiinţa lui. Modest şi nebun concomitent. Artist.Bravo Reghin, bravo Florin.’’Erau în sală saşi.ţigani,unguri şi români ! Toţi aplaudau pe Florin Vos, aplaudau colindele, aplaudau sosirea Mântuitorului ! Fundamentalism, modernism, originalitate, plagiat...vorbe goale! Când un lucru este bine făcut poate să se îmbrace în orice haină! Ninge, aruncaţi-vă în zăpada pufoasă....