Vrei să fii împărat? Ce sfârşit trist au împăraţii!...

Totdeauna a rămas un mare mister întrebarea: ”Pentru ce regii mor atât de greu?” Poate fiindcă în lume ei nu au suferit, dedându-se tuturor plăcerilor avute la îndemână, în timp ce oamenii simpli sufereau o viaţă întreagă foame şi sete şi trudă şi umilinţe şi dureri.. Iată de pildă ce moarte a avut împăratul romanVitellius.

Când n-a mai avut nicio îndoială că victoria e a duşmanilor săi de moarte, împăratul, în palatul său, pustiu acum, se ascunse în ghereta portarului şi acolo îl aflară când au venit după el. I-au legat mâinile la spate- povesteşte istoricul Suetoniu, i se aruncă o funie în jurul gâtului şi-i fură sfâşiate veşminetele. Cât a trecut pe Via Sacra, fu batjocorit, tras de păr, punându-i- se o sabie sub bărbie ca să nu-şi plece fruntea.Unii aruncau în el gunoaie, sau glod, iar alţii îl numeau mâncău şi beţiv. Poate că într-un astfel de moment a rostit el cuvintele :

„Şi totuşi, eu v-am fost împărat!”- un reproş spre milă sau cum să-i spunem? Ucis cu lovituri scurte a fost târât apoi spre râul Tibru.

Ce fiare fără milă pot fi oamenii, iubite cititorule (cititoare)! Iată ce face omul fără dragoste de oameni, omul fără Dumnezeu la urma urmei! E un demon ce se bucură de chinurile altora. Mă întristez la gândul că fac parte din aceeaşi specie. Doamne, milostive Împărate al veacurilor, grăbeşte spre a veni între noi şi a curmă atâta răutate cât copleşeşte această lume nefericită şi acest veac nolnav şi neguros!