ZECE EXPRESII CELEBRE … CE N-AU FOST ROSTITE

În decursul istoriei au existat personalități din diferite domenii care au devenit faimoase prin faptele lor dar, uneori și prin vorbele lor cuprinse în expresii care se mai folosesc și azi, fără să se mai știe cine le-a rostit. Cei mai mulți oameni, în fața morții își pierd orice mască devenind ei înșiși, sinceri, uneori amuzanți pentru cei din jur, deoarece își dezvăluie adevărata personalitate, grijile, iubirile, neputințele, etc.
Au existat sute, poate mii de expresii celebre, de aceea o selecție a lor devine foarte dificilă, și … totuși …
1. După victoria cartaginezilor conduși de Hannibal de la Cannae (216 î.Hr.), locuitorii Romei erau convinși că Hannibal e la porțile cetății și exclamau „Hannibal ad portas”, norocul locuitorilor Romei a venit de la faptul că celebrul comandant al cartaginezilor a ocolit cu armata sa Roma, așa că ei au rămas cu expresia, de cumva au rostit-o.
2. În anul 212 î.Hr. romanii au cucerit Siracuza și aici l-au întâlnit pe grecul Arhimede care studia niște figuri geometrice desenate pe nisip. Când un soldat roman s-a apropiat de acel loc, Arhimede i-a strigat pe un ton răstit „nu-mi atinge cercurile” și enervat, soldatul l-a străpuns cu sabia. Se pare că această expresie rostită de Arhimede este o adăugare târzie.
3. Cicero, celebrul orator roman, îndemna „din două rele, alege pe cel mai mic”, ceea ce era de fapt un dicton latin folosit în lucrarea „De officiis”, expresie perpetuată apoi de-a lungul timpului.
4. Anul 44 î.Hr., la idele lui martie, Gaius Iulius Cezar cădea răpus de pumnalele conspiratorilor printre care se afla și presupusul său fiu Marcus Brutus, pe care zărindu-l, Cezar ar fi exclamat „Și tu copilul meu, Brutus” (E tu mi fili, Brute), numai că istoricul Suetoniu consemnează faptul că Cezar, după ce a primit prima lovitură de pumnal a căzut oftând, fără să mai spună un cuvânt.
5. Galileo Galilei, la 1633, părăsind sala unde s-a dezis la presiunile Inchiziției de „teoria heliocentrică” ar fi rostit așa ca pentru sine „E pur si muove”(Și totuși se mișcă). Niciunul dintre contemporanii săi nu pomenește o asemenea afirmație, am putea să-i credem deoarece vigilența Inchiziției era recunoscută.
6. Filozoful Rene Descartes, la 1637, în lucrarea Discurs asupra metodei, lucrare în care combate supunerea oarbă, folosește expresia „Cogito, ergo sum”(Cuget, deci exist) expresie care este de fapt un dicton latin ce a fost apoi preluat de urmași .
7. „Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac” se spune că ar fi rostit Maria Antoaneta la 5 octombrie 1789 când mulțimea săracă și flămândă cerea pâine la o revoltă lângă palatul de la Versailles. Cei mai mulți istorici spun că nu există nici o dovadă în sprijinul acestei afirmații care exista în Franța sub formă de folclor cu mult înainte. Nu peste multă vreme regina va plăti cu capul aroganța ei, fiind ghilotinată.
8. La 7 decembrie 1815 a fost executat unul dintre mareșalii lui Napoleon - Ney ,căruia i s-au satisfăcut ultimele două dorințe – să nu fie legat la ochi și să comande el plutonul de execuție, căruia i s-a adresat cu cuvintele „Soldați, când vă voi da comanda să trageți, trageți aici, direct în inimă. Așteptați însă ordinul meu pentru că va fi ultimul pe care vi-l dau … am luptat sute de bătălii pentru Franța și niciuna împotriva ei … Soldați, foc !”. Oare chiar așa să fi fost ?.
9. Lui Herman Goering, criminalul nazist din al doilea război mondial, i se atribuie expresia „Când aud cuvântul cultură, îmi caut pistolul”. Expresia însă apare în 1933 în piesa Schlageter jucată la teatrul de stat din Berlin cu prilejul preluării puterii de către Hitler, cea adevărată rostită de Goering era „Când aud de cultură … trag siguranța la Browning”.
10. În opera lui Thomas Jefferson nu găsim expresia „Prețul libertății este vigilența veșnică”, ea poate fi însă mereu actuală.