Viaţă la superlativ

Becleanul, pe harta unui avocat britanic de succes care străbate călare mii de kilometri pentru mai binele paralimpicilor din Anglia şi România

Mânat de frumuseţea lumii văzute şi altfel decât de la înălţime şi mişcat de idealuri nobile precum aceea de a-i ajuta pe paralimpicii capabili de performanţe sportive incredibile, văzute pe viu anul acesta la Olimpiada persoanelor cu dizabilităţi de la Soci, un avocat britanic de succes, îndrăgostit de oameni şi de cai, a renunţat la o cariera de 14 ani în cadrul unei firme internaţionale de drept, pentru o aventură călare, alături de rude şi prieteni, într-un itinerariu de 2.300 de kilometri început de Ziua copilului, în Moscova, şi continuat până la Sighiţoara, incitanta destinaţie finală ţintită la sfârşitul acestei luni, despre care a citit destule, chiar “că e atât de frumoasă încât ar trebui arestată”. Până acolo, însă, drumul lui Michael Pugh - căci despre englezul însetat de un alt fel de (auto)cunoaştere este vorba, una bazată pe experienţe inedite – va trece prin Beclean, unde se va opri luni nu doar pentru a-şi trage sufletul, la Herghelie, ci şi pentru o conferinţă de presă organizată cu începere de la ora 16.00, la instituţia cu profil ecvestru, emblemă a oraşului de pe Someş.

Avem cu ce…
Pe lângă componenta umanitară a întregului demers, intenţiile colaterale declarate chiar de unul dintre camarazii implicaţi în organizare, Radu Rey, fiul primului montanolog din România, este inclusiv aceea de a pune în valoare hergheliile de pe traseu – Rădăuţi, Lucina, Beclean – cunoscute pentru rasele importante de cai pe care le cresc, importante obiective pe care toţi turiştii străini ar trebui să le viziteze. Zoltan, unul dintre cei mai buni cai de sărituri la obstacole din ţară, campionul cu care se mândreşte Herghelia Direcţiei Silvice Suceava, cea mai importantă pepinieră de cai pur-sânge arabi din România, este o dovadă în acest sens. Michael Pugh a simţit-o pe propria-i piele, avându-l la dispoziţie din Rădăuţi; nici ceilalţi membri ai echipei nu s-au lăsat mai prejos, călărind un cal de sport unguresc, un pur-sânge englez, un anglo-arab, un Shagya arab şi un semigreu.

Omul, cel mai important capital
30 – 50 de kilometri pe zi, din Moscova spre Smolensk, apoi prin Belarus spre Minsk, Niasviz şi Mir, casa istorică a faimoasei familii Radzivil, apoi spre graniţele Belarusului, în partea de nord a Ucrainei, i-au arătat călăreţului britanic, în detaliu, o lume pe care altfel o pierdea de la înălţimea avionului cu care obişnuia să bată lumea în lung şi larg, în călătorii de câteva ore. Ar fi luat-o dinspre Moscova spre Ţara Galilor, dar drumurile de ţară, bune de parcurs călare, au înclinat balanţa în astalaltă parte a Europei. Aici, în legătură directă cu splendoarea locurilor, cu oamenii, cu traiul la maxim, cu obiceiurile, cu greutăţile lor, a văzut binele din toate, acela pe care viziunile de ansamblu îl risipesc, de obicei, în generalizări. De pe şaua calului, bunătatea lumii a reieşit de peste tot pe unde a umblat: din Rusia, Belarus, România, Ucraina tristă şi măcinată de război; şi asta l-a convins că doar guvernele fac lucrurile să pară altfel. Un grajd pus la dispoziţie la momentul oportun, mere, lapte, ouă şi alte produse oferite cu bucurie par cine ştie ce, dar uneori sunt tot ceea ce contează. Chiar şi pe traseul parcurs în bună parte alături de prietenul Robert Iggleton, fost ofiţer de cavalerie în armata Marii Britanii, nu în mijloacele sofisticate de orientare în teren are încredere atunci când se ghidează, ci în simplitatea oamenilor: GPS-ul te mai bagă în câte o mlaştină pe un câmp, de altfel frumos, şi nu oferă întotdeauna soluţia cea mai bună, pe când pe localnici e destul să te opreşti şi să-i întrebi încotro să o apuci şi te vor orienta cum nu se poate mai bine, şi spre frumuseţea peisajului, şi ţinând cont de funcţionalitatea lui – avea să constate călătorul britanic, surpinzând totodată şi esenţa omenirii, aceea de comunicare, de relaţionare.
„Şansa ne-a surâs în această călătorie. Încă de la început, în Rusia, lângă orăşelul Viazma, am mers către muzeul care a fost cândva casa faimosului poet şi diplomat Aleksander Griboyedov. Întâmplarea a făcut ca tocmai în acea zi să fie ziua de naştere a directorului muzeului, care împlinea 70 de ani, iar el ne-a dus la acel palat frumos restaurat, unde ne-a servit cu caviar, vodcă, whisky şi multe alte bunătăţi. Ne-am bucurat mult de acea primire, aşa cum în Belarus am avut bucuria de a participa la Festivalul Ivana Kupala (Solstiţiul de vară), cu sărituri peste focul de tabără şi în lac. Dumnezeu ne-a surâs în această călătorie, oferindu-ne experienţe minunate”, a declarat pentru “Monitorul de Suceava” (http://www.monitorulsv.ro) Michael Pugh.

Umanitate debordantă
Impresionat de văcuţele cu clopoţei la gât şi peisajele de talia Elveţiei, bucuros să regăsească Translvania şi să descopere Bucovina, conştient în acelaşi timp că în pădurile din România oricând te poate pândi ursul şi lupul, avocatul britanic sprijinit de sponsori din ţară şi din străinătate are, dincolo de plăcerea călătoriei, o motivaţie exactă: să strângă bani pentru sprijinirea paralimpicilor din Anglia şi România. „Firma de avocatură din care făceam parte înainte de a-mi da demisia este parteneră a Asociaţiei Paralimpicilor din Marea Britanie şi i-am reprezentat atunci când a avut loc la Soci Olimpiada Paralimpicilor. Atât eu cât şi cei care au fost alături de mine am fost extraordinar de impresionaţi de eforturile şi realizările atleţilor paralimpici. Un prieten mi-a sugerat că aş putea strânge bani pentru ei, în călătoria mea, şi asta şi fac, atât pentru cei din Anglia, cât şi pentru cei din România. Avem deja făcute donaţii pentru paralimpicii din România, DHL s-a oferit să ne ajute să strângem şi mai mulţi bani. România are cel mai mic buget pentru paralimpici din întreaga Europă şi sperăm ca prin efortul nostru acest buget să fie cât de cât mai mare. Poate şi alţii se vor implica să adune bani pentru aceşti sportivi uimitori, care pot realiza lucruri greu de crezut”, a explicat Michael Pugh pentru “Monitorul de Suceava” (http://www.monitorulsv.ro), călătoria sa atrăgând deja donaţii de peste 60.000 de dolari pentru paralimpicii englezi, majoritatea prin intermediul siteului creat special pentru acest proiect - www.ridinghalfwayhome.com. (urmează raportările pentru România).

Sursa foto: http://www.ridinghalfwayhome.com/about