Cornel Pop – Cetăţean de onoare al Bistriţei

Comunicarea dintre noi nu lasă loc indiferenţei care ucide.

Scriu gândurile care îmi vin în minte citind o carte pentru a comunica cu Dumneavoastră cu speranţa să micşorez cu o lacrimă oceanul de indiferenţă din jurul nostru.

Fericirea este o stare de spirit. Fericit este acel om care se descoperă pe sine, îl cunoaşte pe Dumnezeu, are aspiraţii nobile, îmbogăţeşte vieţile celor din jur şi care îşi aduce o contribuţie cât de mică pentru ca această lume să devină mai bună. Profesorul Arhidiacon Cornel Pop şi Scriitorul Menuţ Maximinian sunt oameni fericiţi.

Prin cartea CORNEL POP ŞI RUGĂCIUNEA CÂNTATĂ, autor Menuţ Maximinian, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, suntem invitaţi să trăim o stare de fericire. Această stare de spirit apare dintr-un mănunchi de bucurii trăite pe întreg parcursul lecturii.

Volumul amintit ne oferă prilejul să cunoaştem viaţa deosebită a omului de înaltă cultură Cornel Pop, să cunoaştem activitatea Coralei Andrei Mureşanu, precum şi stăruinţa şi talentul unui tânăr, Menuţ Maximinian, care mereu aduce la lumină, prin cărţi sau articole, vieţile şi operele semenilor săi şi se comunică nouă.

Când am citit cartea CORNEL POP ŞI RUGĂCIUNEA CÂNTATĂ am însemnat pe marginea ei elogioase cuvinte urmare a impresiei lăsate de lectură. Am primit cartea rugăciunilor cântate, în dar, de la Menuţ Maximinian în florar 2010 şi am citit-o atunci pe nerăsuflate, cum se spune. Uneori, din anul 2008 încoace de când vorbesc cu Dumneavoastră, prin aceste articole, după ce citesc o carte primită personal doresc să public impresiile imediat. Cu această operă, despre viaţa Arhidiaconului Cornel Pop, nu s-a întâmplat aşa. Am scris pe marginea cărţii ce am simţit, ce conexiuni s-au făcut în mintea mea, dar nu am publicat atunci. Între timp s-au scris texte valoroase despre acest volum. Pentru că am regăsit în aceste cronici şi idei venite în mintea mea, am optat să reproduc câteva cuvinte din scrierile a doi oameni avizaţi, Vasile Găurean şi Valentin Marica, ce se exprimă mult mai fericit, faţă de cum aş fi scris eu, cu privire la această minunată carte.

Am o preţuire aparte pentru scrisul distinsului profesor Vasile Găurean din care vă propun un mic fragment despre cartea CORNEL POP ŞI RUGĂCIUNEA CÂNTATĂ:

„Totdeauna am fost de părere că este util să cunoaştem şi să ne preţuim valorile, personalităţile care trăiesc printre noi. Întâi ca un omagiu adus lor, iar apoi ca un exemplu pentru vieţile noastre. Pe acest traiect spiritual se înscrie cartea a tânărului publicist şi scriitor menţionat în titlu, după trei „şedinţe” confesive cu subiectul opului domniei sale. Acum, reputatul dirijor bistriţean priveşte –prin această lucrare- parcursul propriei vieţi, de la altitudinea frumoasei vârste de 70 de ani şi o face cu legitimă satisfacţie şi mândrie.

Intuim că prezentul demers al dlui. Menuţ Maximinian este rezultat al unei „subterane” colaborări între factorii de decizie culturală de la nivelul judeţului -recte preotul şi scriitorul Ioan Pintea, ce prefaţează elogios cartea- şi ceilalţi factori la vedere, rezultând un beneficiu absolut remarcabil pentru cititori.

Întreaga viaţă a prof. şi arhidiaconului Cornel Pop a fost, aşa cum spune –frumos şi adevărat- în prefaţă confratele preot Ioan Pintea, „o ofrandă adusă muzicii corale româneşti”. Închizând ultima filă a cărţii, cititorul tânăr cu deosebire şi mai puţin martor al vremilor trecute se va convinge că aici, în nordul transilvan a trăit un mare dirijor, o personalitate muzicală excepţională şi mai ales un Om cu un înalt simţ al datoriei. Lectorul va putea afla cu amănunte geneza societăţii corale „Andrei Mureşanu” şi prodigioasa ei activitate sub conducerea maestrului, a sutelor de coruri pe care le-a condus precum un sculptor ce preface marmura în operă de artă.”

Cu deosebit respect vă invit să citim câteva cuvinte despre cartea de faţă ce aparţin celei de a doua personalităţi la care am făcut referire, scriitorul Valentin Marica, preşedintele Fundaţiei Culturale „Cezara Codruţa”:

„Odată începută povestea, textul ei se deschide abil şi convingător, la confluenţa mărturisirii, reportajului, eseului, fragmentului de interviu, spre a numi „dulcea povară” şi „botezul minunii” Madrigalului bistriţean. Exemplaritatea interlocutorilor acaparează pagina.

Absolvent al Academiei de Muzică şi al unei Facultăţi de Teologie, Maestrul poartă în anii vieţii şi ai profesiei modestia, desigur acea modestie intelectuală de fineţe, bazată pe un fond cultural asimilat cu profunzime şi pe legi nescrise ale bunului-simţ. Succesul artistic al Maestrului nu cade pradă gesticii epatante, ci este interiorizat, cu discreţie, în imbold profesional. Totul în biografia Maestrului Cornel Pop este asimilat cu exigenţă şi cumpătate, cu rafinament şi conştiinţa lucrului bine făcut. De aceea, autorul cărţii îl priveşte pe profesorul şi arhidiaconul Cornel Pop prin datele celui vegheat de lumina neînserată a nădejdilor în frumos şi adevăr. Menuţ Maximinian surprinde iubirea jertfelnică a muzicologului, compozitorului, dirijorului, profesorului şi omului Cornel Pop, întru desfăşurarea vie, continuă, a artei muzicale, bucuria creaţiei, umanitatea acesteia. Ne întrebăm dacă mai întâi cartea este biografia Coralei Andrei Mureşanu, oglindindu-se în biografia Maestrului, sau este mai întâi biografia Maestrului înnobilându-se prin biografia Coralei? Sunt şi suntem... spunea Maestrul într-un interviu.”

Mă bucur că l-am cunoscut pe profesorul Arhidiacon Cornel Pop, cât şi pe membrii familiei domniei sale, prin intermediul acestei lucrări scrisă cu talent şi dăruire de Menuţ Maximinian şi apărută cu sprijinul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.

Viaţa noastră ne oferă prilejul multor bucurii şi nu trebuie decât să le primim în sufletul nostru. În data de 3 ianuarie 2011, conform organizării Bisericii, în blocul în care locuiesc eu a venit să ne binecuvinteze, cu apă sfinţită şi cu Sfânta Cruce, Preotul Lucian-Viorel Pop de care nici nu auzisem. Am aflat ulterior că este fratele profesorului Arhidiacon Cornel Pop şi m-am bucurat.

Cum îl cunoscusem cu câteva zile înainte personal pe Preotul Lucian-Viorel Pop, am citit cu drag cuvintele domnului ziarist Ioan Lazăr publicate pe 7 ianuarie 2011:

«Boboteaza şi Agheasma Mare la Biserica „Sfinţii Doctori fără de arginţi”

Slujbă înălţătoare şi mobilizatoare de Bobotează (Botezul Domnului) şi sfinţirea apei – Agheasma Mare săvârşită de P.C. preot paroh Lucian Pop, la Biserica Ortodoxă cu hramul „Sfinţii Doctori fără de arginţi”, situată în Bistriţa, str. Ghinzii, din curtea Spitalului de Pneumoftiziologie, unde au fost prezenţi un mare număr de credincioşi în „catedrala sufletului” spre a lua „apă vie” pentru suflet, casă şi sănătate.»

Dragi cititori, vă invit cu dragoste să citiţi cartea CORNEL POP ŞI RUGĂCIUNEA CÂNTATĂ despre care preotul Ioan Pintea spune în superbul text intitulat Armonia ca profesiune de credinţă: „Cartea ... este, în primul rând, o carte-elogiu, o carte-omagiu, care descrie, până în cele mai mici amănunte, cu recunoştinţă şi delicată admiraţie, pur şi simplu, viaţa unui om oferită din plin ca ofrandă muzicii corale româneşti.”