Cornel Ungureanu despre scriitori din spaţiul bistriţean, configurând o nouă “geografie literară”. În revista “Orizont”

Cornel Ungureanu este unul dintre cei mai importanţi critici şi istorici literari din România. Cu un impresionant palmares publicistic şi editorial. Autorul unor “Geografii literare” - o cartografiere a spaţiilor culturale româneşti, preocupare constantă a scriitorului bănăţean. Este profesor universitar, preşedintele Filialei Timişoara a USR şi redactor şef adjunct al revistei “Orizont”. “Documentarul” său din numărul 6/2016 al revistei se intitulează SAECULUM. DESPRE LOCURILE LITERATURII

1. Un itinerar: Beclean – Dej – Bistriţa

“Mă opream altădată, într-un articol suficient de entuziast, asupra volumului lui Aurel Podaru, «Gara Beclean de pe Someş. Istorie şi cultură». Prin Beclean au trecut – au fost legaţi de acest spaţiu pe care îl cartografiază prin scris sau prin prezenţă - Adriana Barna, Liviu Bleoca, Ion Buzaşi, Cornel Cotuţiu, Ion Cristofor, Constantin Cubleşan, Zorin Diaconescu, Daniel Drăgan, Valentin Falub, Ion Filipciuc, Sorin Gârjan, Niculae Gheran, Vasile Gogea, Ion Groşan, Gavril Istrate, Radu Mareş, Ion Moise, Andrei Moldovan, Marcel Mureşanu, Olimpiu Nuşfelean, Ovidiu Pecican, Mircea Petean, Ion Pintea, Petru Poantă, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Virgil Ra]iu, Teodor Tanco, Radu Ţuculescu, Alexandru Uiuiu, Sever Ursa, Echim Vancea, Alexandru Vlad, Ion Radu Zăgreanu. şi alţii. Sunt de-ai  locului sau pot fi ai locului. Aşează Becleanul într-o Geografie a literaturii române, aşa cum ar putea fi atâtea gări prin care trecem nepăsători.

Nu sunt locuri «unde nu s-a întâmplat nimic»! Locul ocrotea o «geografie subversivă» de foşti ai închisorilor, care puteau numi, cu farmec, o «istorie alternativă» exemplară, dar şi de tineri care contestau valorile oficiale, dar şi de autori ai locului care ştiau să fie solidari. Să-i iubească şi să-i admire pe cei ajunşi în gara Beclean de pe Someş? Întâiul Călător este Teohar Mihadaş. Cartea era inaugurată de poemul lui Teohar Mihadaş, Reminiscenţă` : "În gara Beclean pe Someş, cândva,/ în tomnatica zi aceea,/ Cu zări adiind a Sahară/...."

Despre Teohar Mihadaş “vorbeşte” în continuare Cornel Ungureanu, despre viaţa sa din închisorile comuniste şi despre cărţile scriitorului aromân inspirate de mediul concentraţional.

2. Scriitori pe drum

„Într-un articol mai recent am adăugat scrisori ale lui Radu Săplăcan, lider important din Beclean, Dej, Bistriţa, tânăr scriitor rebel în anii optzeci, spune Cornel Ungureanu. Personaj definitoriu al acestui spaţiu şi acestui timp al scrisului: «Cu cine sunt la Dej? Practic cu foarte mulţi oameni de mare talent: Ion Mureşan, la douăzeci de km., în satul simbolic numit Strâmbu de unde nu se poate ieşi decât cu...ursul sau cu căruţa poştei; Viorel Mureşan, la Jibou, 40 de km., prof. la un liceu; Marius Lazăr, dejean, încă student, unul din criticii «noi» a cărui stea începe puternic să răsară; Cornel Cotuţiu, un prozator al cărui destin va începe anul acesta... Olimpiu Nuşfelean, liber schimbist şi profesionist, Şieu Sfântu, 35 km., recent apărut cu a doua carte; Domniţa Petri, 50 de km., dăscăliţă şi ea, între puţinele poete nemasculinizate, gen Magda Ghica sau Marta Petreu... Zorin Diaconescu, semnând mai ales în «Astra» (jumătate din revistă e făcută de noi), eseist subtil şi informat, prof. de engleză cu mamă nemţoaică... adică informaţie, rigoare, rafinament; Dan Mârza, director de şcoală, lingvist de excepţie, Şcoala Solomon Marcus, cu texte apărute în toate marile publicaţii de specialitate din Franţa, S.U.A., Italia etc., apoi Alexandru Dohi, Alexandru Vlad, Carol Hârşan, Vasile Cruceru, Ruxandra Cesereanu, Aurel Podaru, Vasile Dragomir – prozatorul cel mai înzestrat din noua generaţie, dar şi cel mai parcimonios, Ioan Pintea, Simion Aştilean, Radu Ţuculescu etc., oameni cu cărţi sau cu multe semnături prin reviste care vin de la Cluj, Baia Mare sau Alba ca să asiste sau să citească la noi; probabil pentru lipsa de «protocol» şi spiritu critic al cenaclului»".

3. Rohia, în imediata apropiere

Din aceeaşi corespondenţă cu Radu Săplăcan, care îi scrie lui Cornel Ungureanu despre Nicolae Steinhardt şi fascinanta sa bibliotecă de la Rohia, despre Gheorghe Crăciun şi cartea sa de debut: “Acte originale. Copii legalizate”.  

“Atunci când am fost invitat la Colocviile Liviu Rebreanu – a XXX-a ediţie –, spune Cornel Ungureanu în încheierea acestui capitol, aş fi vrut să vorbesc şi despre întâmplările extraordinare din spaţiul Bistriţa-Năsăud, în care erau un şir de repere... Plecaseră prea mulţi, lipseau prea mulţi. Eram într-un centru al lumii şi mi-era teamă – şi mi-e încă teamă - că n-o să închei acea Geografie literară a României în care multe itinerarii fericite ar trebui să ajungă aici”.

4. Poezia care rămâne

“Dej-Beclean-Bistriţa ar fi primul perimetru pe care îl sugerează acţiunile de lider ale lui Radu Săplăcan. Dar alţi lideri? Sub semnul lui Rebreanu, revista Mişcarea Literară consacră fiecare număr unui autor apropiat acestei «geografii literare». Directorul revistei, Olimpiu Nuşfelean, jurnalist, prozator, poet, editorialis-tul Mişcării literare, pare a fi veteranul […] Da, poeziile şi prozele «Europei Centrale» ale acestui loc scrise de Olimpiu Nuşfelean se opresc asupra «celor ce n-au fost să fie». Proze pe care Olimpiu Nuşfelean le rescrie mereu. Paginile  citabile ale poetului rămân cele despre singurătate, întunecare şi moarte: «Poezia pe care o scriu azi/ mâine va muri//Se ridică pe picioarele tremurânde/ ale cuvintelor,/ îmi ia privirea şi pulsul,/ ca o vietate ce trăieşte/ în alt secol/ - mai înalt,/ nenăscut- / şi se înalţă sus, tot mai sus,/ de pe umerii mei în care şi-a înfipt/  ghearele sensului.// Pipăi, cât pot, cu degetele ei/ nenatul.// Cine învinge?/ Şi cine-i învinsul?" (Poemul neliniştii mele). De fapt, Olimpiu Nuşfelean a fost activ în situaţii din cele mai delicate. Cu mulţi ani în urmă, când adolescentul Ioan Pintea s-a refugiat la Rohia, hotărât să se călugărească, a intervenit cu un NU hotărât. Ca în publicistica sa de azi: energic, dinamic, încrezător în valorile Centrului.

Poetul şi memorialistul Ioan Pintea (nu s-a călugărit, a devenit preot) a rămas legat de Nicolae Steinhardt, pe care îl evocă într-un excepţional demers de memorialist. Director al bibliotecii de la Bistriţa, părintele Ioan Pintea rămâne capabil de a defini Centrul, al lui Coşbuc, Rebreanu, Steinhardt, Mihadaş.... şi aşa mai departe”.

Acest text extraordinar (şi nu doar pentru scriitorii bistriţeni!) este dedicat memoriei lui Teohar Mihadaş şi Radu Săplăcan.

Mulţumim, Domnule Profesor Cornel Ungureanu!