Cuvânt şi acţiune

În ciuda masivelor intervenţii ale guvernelor occidentale cu miliarde de euro sau dolari în sistemele bancare, situaţia economică pare a se înrăutăţi pe zi ce trece… cei trei mari producători de maşini ai Americii, GM, Ford şi Chrysler, au închis nenumărate fabrici… guvernul Belgiei şi-a prezentat demisia în urma vânzării băncii Fortis către un consorţiu francez… parlamentul Cehiei a decis retragerea trupelor sale de pe toate fronturile beligerante din Irak, Afganistan şi Kosovo… motivaţia financiară atârnă mai greu decât cea umanitară…. În Germania băncile solicită noi credite de miliarde de euro fără să existe garanţia stopării declinului… gangsterismul, în sfârşit deconspirat al hoţilor gropari de sute de miliarde de prin toată lumea, este dincolo de orice sfidare… s-au folosit întru atragerea miilor de miliarde din toată lumea nume ultra-sonore de bănci, Lehman Brothers, Meryll Lynch,

Stanley Morgan sau Bernie Madoff, inteligenţa financiară de la Nasdaq (a fost şi şeful ei) sau supra nume precum US Equity Fond – adică cel ce nu pierde niciodată, sau „Herald US Absolute Return”, adică Vestitorul American al Absolutei Returnări (de bani, bineînţeles… duşi pe oceanele sâmbetei)… dar ţinta articolului nostru este oarecum în altă parte a lumii… Bagdad, locul unde catastrofalul preşedinte american G. Bush – tufiş a ţinut o ultimă conferinţă de presă… despre un război pierdut care nu putea fi câştigat în condiţiile conflictelor americane-arabe din ultimii 50 de ani „uniwinnable awr”… la un moment dat, un jurnalist de la un post de televiziune din Bagdad, deci, un coleg de-al nostru, Muntadhir al Zaidi, exasperat de penibilismul yankeului, tot al nostru şi el pân’ la urmă, deci, jurnalistul nostru arab îşi scoate pantofii din picioare şi îi aruncă înspre Bush-tufiş, care, speriat de moarte, se apleacă rapid… jurnalistul nostru este arestat, nu înainte de a-l ocărî bine pe yankeu –

„Asta-i ultima ta cuvântare, tu câine – You Dog! Or Du Hund”… se spune că un jurnalist relatează un eveniment prin locul acţiunii, momentul desfăşurări, cine participă, sau ce se întâmplă – Where? When? Who? How?… să încercăm o echivalentă semantică a acestui eveniment, fiindcă noi, umanul, jurnalişti sau free-lance, vedem o secvenţă de scene, dar nu vedem, nu înţelegem întregul „all-seeing” care este un atribut al divinului „basir”; noi umanul, gazetari sau nu, auzim doar scena, fără să avem atributul auzului generalizat „all-hearing” „sami”; dincolo de ochii fizici, dincolo de urechile acustice, noi suntem în ignoranţă şi orbire, în izolare şi surzenie „blindness and deafness”; limbajul, cuvântul nu este doar politic, el este şi tehnologic „kalam”; când sute de mii de nevinovaţi mor în războaie absurde, indiferent de religia lor, de culoarea lor, de rasa lor, de ideologia lor, ceva din destinul „al kitab” al umanităţii se frânge, suferă în indefinibil, anulându-se împăcarea cu divinitatea; când confratele nostru întru jurnalism arunca pantofii înspre yankeu, el încearcă purificarea de cel vinovat de tragedia a nenumăraţilor nevinovaţi; când i se spune câine, în islam înseamnă şi un simbol al diavolului „shaytan”, care este re-callygraphiat în creştinul „satan” derivativ erhymologic din grecul „diabolos”, cel ce face răul, cel lipsit de orice speranţă a binelui, cel damnat de istorie şi credinţă deopotrivă „accursed”… cuvintele şi acţiunea curajosului gazetar e formă a polysemiei Quranice, care ar trebui reflectată şi de pretinsul nostru cuvânt „logos” din contextul europenismului creştin…

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]