Colţul filatelistului

Despre mărci poştale dantelate… nedantelate

- urmare -

Există, din nefericire, o categorie de „colecţionişti de timbre” (sintagma am auzit-o rostită de către un dinozaur stafidit, gângav şi belaliu, care-şi dădea aere – la propriu şi la figurat – într-un târg al colecţionarilor, care afişând o agresivă atitudine de „ştie tot”, strâmba din nas dacă marca poştală nedantelată nu „are cel puţin o margine de un… „deget lăţime”. Tot aia declama, cu proletară superioritate, despre cele cu margini de 2-3 mm că „e tunse”.

Lipsa informaţiilor din întreaga noastră literatură de specialitate, referitoare la: distanţa stas dintre două clişee alăturate; diametrele acelor de perforat specifice fiecărui tip de dantelare (ca să se poată calcula corect dacă o piesă nedantelată provine cumva dintr-o piesă dantelată tunsă); distanţele dintre perforaţiile alăturate etc. Singura sursă absolut credibilă este lucrarea exegetului Andrei Potcoavă: „Valenţele comunicării prin timbru, vol. II, Ed. Sitech Craiova, 2009”, care prezintă problematica distanţelor dintre clişeele plăcilor folosite la imprimarea emisiunilor postclasice, mai ales la „Carol I Spic de Grâu”. Cataloagele filatelice nu prezintă nimic referitor la marginile mărcilor poştale; abia dacă prezintă date despre dantelurile timbrelor.

Exegetul Andrei Potcoavă începe analiza chestiunii marginilor timbrelor cu emisiunea „Vulturi 1885/89”: „… distanţa dintre cadrele desenului este în medie de 1,8 mm” (Cf.- Op. Cit. p. 177). Pentru emisiunile imediat următoare ne arată că: „… spaţiile dintre ele fiind pe ambele coordonate cu circa 1 mm mai înguste, respectiv 2 în loc de 3 mm cât este la planşa normală” (Id. P. 199). În continuare, exegetul ne lămureşte: „Şi distanţa pe orizontală sau pe verticală, dintre piesele dintr-o coală variază; normal aceasta este de 3 mm, dar se identifică… sau 2 mm, ca distanţă minimă” (Ibidem, pp. 201-203 şi urm.).

Ceva mai amănunţit ne sunt prezentate planşele de la I la IV, folosite la imprimarea emisiunilor „Carol I Spic de Grâu” (planşele V şi VI nu sunt analizate acolo). Din text aflăm că distanţele dintre clişeele planşelor variază între 2 mm şi 3,5 mm. Despre emisiunea 1911 „Spic de Grâu” pentru ziare, aflăm că s-a realizat cu planşe ale căror clişee „… au fost amplasate la o de 3,5-3,75 mm – mai rar 3 sau 3,25 mm – unul de altul” (Ibid. p.230).

Se deduce că lăţimea medie a intervalelor dintre mărci este de 3 mm. Nu ştim dacă asta a fost o cerinţă a U.P.U. sau a Poştei Române.

- va urma -

Mihai Lucian Valea, coordonatorul Clubului Filatelic „Bisnumphila” al Cercului Militar Bistriţa

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]